Editorial

Jocuri de glezne la periferia Uniunii

Fie că-și va schimba denumirea, fie că se va schimba conținutul public al acordului, fie că se va umbla pe la prevederile anexelor secrete, astfel reîmpărțindu-și sferele de influență, actuala majoritate parlamentară totuna va funcționa. 

Că se mișcă ei mai greu, că nu pot renunța la obiceiul infantil de a-și zâmbi în public și de a se înjunghia pe la spate prin activitățile lor, asta e altceva. Dar nu este primul și nici ultimul grup eterogen (denumit în cazul nostru Alianță) aflat la conducerea unui stat. Au mai fost și alții și tot așa au guvernat. Nu e neapărat nevoie să ne uităm la nemți, ci chiar peste râu, la USL-ul românesc, în cadrul căruia există și discuții tensionate, pe lângă declarațiile publice continue de amor și pasiune. Dar se mișcă înainte. E drept că n-am prea fost de mult martorii unor declarații de iubire sau măcar de fidelitate a membrilor Alianței. Poate doar ce a mai aruncat Ghimpu din când în când, prins între ciocanul Filat și nicovala Plahotniuc, pentru a mai dezamorsa spiritele. Dar nu cu declarații se tratează cangrena sovieto-agrariano-comunistă pe care nici unii, nici alții nu s-au încumetat să-o taie. Și nu pentru că n-ar vrea, cel puțin unii dintre ei, ci pentru că nu o pot face decât împreună.

Mă refer, bineînțeles, la treaba cu „demafiotizarea” instituțiilor de stat. Nici Filat, nici Ghimpu, nici Lupu/ Plahotniuc/ Diacov n-ar putea să o ducă la bun sfârșit de unul singur. Pentru un asemenea proiect e nevoie să existe fie un partid semidictator cu bune intenții, fie un acord asumat de stârpire a mafiei de către toți partenerii, fără a pune accentul pe numărul de mandate sau pe scorul actual din sondaje. Din acest punct de vedere, mi se pare rezonabilă „resetarea” Alianței, propuse de Filat. În fond, premierul n-a făcut decât să denunțe acordul, nu și actuala majoritate parlamentară, lucru pe care a avut grijă să-l și accentueze. De cealaltă parte, PDM-ul acuză că PLDM a distrus Alianța, tonul lui Lupu trădând entuziasmul infantil pe care-l are un politician atunci când i se dă un pretext de a-și ataca oponentul (sau colegul, dacă vorbim despre politicienii moldoveni). Chiar și așa, are dreptul să sancționeze acțiunile fracțiunii PLDM, care votează de ceva vreme împreună cu PCRM, în defavoarea PDM. Asta a evidențiat și Plahotniuc, în stilul său deja clasic, de mafiot finuț de Moldova. Scurt, hotărât și șarmant, așa cum îi place lui să fie perceput de noi.

După toate aceste săgeți aruncate unul către celălalt de către șefii de partid (Filat și Lupu), publicului (că doar de dragul nostru se bălăcăresc ei în media, în loc să negocieze responsabil și curajos la masa tratativelor) i se oferă o altă imagine, mai mioritică și mai tolerantă, a celor două partide. Mesagerii, ca de obicei, „consensualistul” Diacov și Streleț, încearcă să ne convingă (a câta oară!) că totul e bine și că toți trei parteneri vor găsi până la urmă modalitatea de a continua împreună, în cadrul unei alianțe al cărei scop va fi integrarea europeană, după care aderarea. Sau mai degrabă invers. Eu unul îi cred, pentru că niciunul dintre liderii necomuniști de azi nu are de ales. Alternativa ar însemna Uniunea putinistă. Pentru că așa trebuie pusă problema, dacă am vorbi despre niște oameni de stat și nu despre niște parveniți egoiști, cu intenții de jefuire a concetățenilor lor. Unde se situează decidenții noștri de toate culorile în acest moment, vă las pe voi să constatați.

Ce e de făcut, așadar, în atare situație? Singurul lider liberal Ghimpu a venit cu niște propuneri concrete care ne-ar putea readuce, înțelese și implementate corect, la făgașul normal asumat în momentul constituirii Alianței. Așadar, liberalul a propus ca, înainte de toate, Filat să-și „retragă retragerea”, ceea ce mi se pare imposibil, dat fiind orgoliile implicate, lucru știut și de Ghimpu. Dar era de datoria lui ca lider de partid să apere onoarea colegilor săi de partid și de alianță. În al doilea rând, acesta a dezvoltat inițiativa președintelui Timofti de a avea câte o întâlnire cu fiecare dintre lideri, propunând ca să fie organizată la președinție o întâlnire cu participarea leadership-ului celor trei partide, plus ambasadorii Schuebel (UE) și Moser (SUA). Aceasta-mi pare o propunere de bun-simț, capabilă să dezamorseze situația și să nu se inflameze zvonurile privind amânarea semnării Acordului de Asociere cu UE și, respectiv, deturnarea (din nou!) a parcursului european al RM. Numai să lase cu toții ca rațiunea să câștige în fața emoțiilor negative.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.