Legenda „Stalin a dat Transilvania înapoi României”

În mod intenţionat se amestecă mai multe principii, logica este răsucită şi răstălmăcită şi se ajunge la concluzii eronate. Unul din argumentele forte este „Stalin a dat Transilvania României” – şi după cum bine se ştie, cel care dă are şi puterea de a lua înapoi. Legenda aceasta este folosită destul de des în multe argumentaţii din ziua de azi, având substratul „nu priviţi prea mult spre Basarabia pentru că veţi pierde Transilvania”. Ar trebui totuşi să aruncăm o privire în trecut pentru a ne lămuri asupra intenţiilor lui Stalin, cu privire la teritoriile locuite de români.

Problema are rădăcini vechi, din perioada revoluţiei bolşevice. România a dezarmat soldaţii ruşi bolşevizaţi şi i-a expediat înapoi la Moscova, devenind astfel duşmanul Uniunii Sovietice. A apărut astfel planul prinderii României într-un cleşte: pe de-o parte Ucraina, pe cealaltă – Ungaria bolşevică. Chestiunea a fost rezolvată rapid prin campania-fulger a armatei române care s-a oprit la Budapesta şi a zdrobit regimul comunist al lui Bela Kuhn. Comuniştii maghiari înfrânţi au devenit unul din grupurile etnice cel mai bine reprezentate în Kominternul lui Stalin, iar chestiunea Transilvaniei a fost permanent tratată la Moscova din punctul de vedere al maghiarilor. Comuniştii români erau obligaţi să susţină teza „România – ultimul imperiu al Europei” şi să militeze pentru desprinderea Transilvaniei de România (ceea ce le-a adus o naturală scoatere în afara legii).

În perioada în care Moscova era asediată de armata germană, Stalin l-a uimit pe ministrul britanic de Externe Anthony Eden, cerându-i să traseze graniţele din Europa. Războiul nu se încheiase, dar ţarul roşu de la Kremlin voia redesenarea graniţelor. Una din cererile avansate Londrei era graniţa pe Prut. Cât despre Transilvania, Stalin a avut în faţă rapoartele unei comisii conduse de fostul ministru sovietic de Externe Maxim Litvinov. Această comisie a avut două recomandări: fie revenirea la graniţele dinaintea războiului pentru statele est-europene, fie crearea unei federaţii danubiene. Ideea federaţiei danubiene nu era nouă, însă nimeni nu a avut curajul să o pună în practică. Stalin a ales calea efortului minim: revenirea la graniţele dinaintea izbucnirii războiului (mai precis dinainte de 22 iunie 1941, data oficială a intrării URSS în război, o dată destul de ciudată, dar aceasta este altă discuţie). Stalin ştia că nu va putea da Transilvania Ungariei – ar fi însemnat crearea unei noi probleme etnice în estul Europei: o Ungarie cu o treime din populaţie de etnie română ar fi fost imposibil de guvernat. Faptul că Transilvania a fost o perioadă sub administraţia armatei sovietice după cel de-al Doilea Război Mondial a fost un element de şantaj pentru impunerea unui guvern comunist, nimic mai mult. Stalin nu a dat nimic României, Transilvania a fost dintotdeauna locuită majoritar de români şi chiar dacă ar fi stat o perioadă sub guvernare maghiară, până la urmă, eu cred că tot la România s-ar fi întors.

ARHIVA TIMPUL
25.10.2012