Traducătorii nu ar trebui să uite că cele mai multe cuvinte au câteva sensuri, care „se specializează” în funcţie de context, formând de multe ori îmbinări stabile. Bunăoară, cuvântul убежище poate fi tradus în română prin refugiu, însă dacă este vorba de sintagma политическое убежище, atunci se va folosi lexemul azil. Şi totuşi, în unele buletine de ştiri de la noi s-a anunţat, de exemplu, că „Smirnov a cerut refugiu politic”, deşi trebuia spus azil politic. Nici убийство по неосторожности nu se redă prin omor din imprudenţă, ci prin omor/ucidere din culpă.
Unele posturi de televiziune îşi au propriile ”branduri” de traducere eronată, de exemplu, la PRO TV este foarte îndrăgită expresia ”au jucat nunta”, improprie pentru limba română. Sintagma rusească сыграли свадьбу poate fi redată prin s-au căsătorit, au făcut nuntă, însă ceea ce auzim noi este că „Pugaciova şi Galkin au jucat nunta”. Oare de ce jurnaliştii de la PRO TV Chişinău nu ascultă cum vorbesc colegii lor de la Bucureşti? Dacă ar asculta, poate ar auzi că aceştia, relatând despre evenimentele mondene, folosesc numeroase expresii şi metafore, dar niciodată nu spun că cutare sau cutare vedetă „şi-a jucat nunta”.
Multe literalisme bizare apar în subtitrele filmelor, căci se întâmplă că cele scrise în josul ecranului nu au nici în clin, nici în mânecă cu modul de exprimare al personajelor. De exemplu, într-un film despre gheişele japoneze banala propoziţie rusească „Я замерзла!” este tradusă „M-am congelat!” – chiar se poate crea impresia că aşa vorbesc gheişele, şi asta doar din cauza că traducătorul parcă nici nu a auzit că în română se spune „Mi-e frig” sau „Am îngheţat”. Iar exprimarea unor bandiţi ruşi, care întreabă „Как его зовут? Кличка!” este redată prin „Care îi este numele? Cognomenul!”, ultimul cuvânt lipindu-se de lexicul interlopilor chiar ca nuca de perete. Studiate mai atent, subtitrele filmelor ar putea oferi materiale pentru un întreg dicţionar de literalisme şi expresii alogice, care doar stâlcesc limba română.
Irina Condrea
