Zilele trecute, șeful statului a făcut o postare care s-a adeverit a fi extrem de stranie și discriminatorie. „Noi, moldovenii, suntem un popor ortodox. Bunicii şi străbunicii noştri au păstrat şi promovat această credinţă de secole. În prezent, se fac încercări de a ne ademeni cu noi învăţături false, cum ar fi liberalismul, toleranţa, egalitatea de gen”, a scris șeful statului pe contul său oficial de Facebook, cu ocazia sărbătorii Duminica Triumfului Ortodoxiei.
Postarea sa a generat numeroase critici din partea cetățenilor simpli, care au fost indignați de intoleranța și sexismul de care a dat dovadă președintele. Mai târziu, postarea a fost ștearsă, iar purtătorul de cuvânt al lui Dodon, Ion Ceban, a sugerat că textul nu a fost scris de șeful statului și nici măcar nu a fost coordonat cu el. Prin urmare, s-a strecurat o greșeală, dar nu a specificat de ce ordin era aceasta. Poate era una gramaticală, poate una de exprimare și nicidecum una de conținut – cum s-a încercat să se dea de înțeles.
Analizând această situație la rece, chiar și cei mai naivi dintre noi înțeleg că Dodon s-a speriat și a fost nevoit să se dezică de propriile cuvinte și gânduri. Postarea în cauză nu era cu nimic mai diferită decât alte zeci de postări „pro familie” pe care le-a făcut președintele până acum. Problema e că reacția cetățenilor a fost imediată, iar mai multe categorii de persoane s-au simțit lezate. De aceea, șeful statului a considerat că e mult mai simplu să spună că, de fapt, nu el a scris postarea și că nici măcar nu a văzut-o, decât să încerce să-și justifice modul de gândire primitiv. E foarte comodă această poziție. Dacă oamenii nu sunt de acord cu ceea ce scrii sau spui, foarte repede zici că nu sunt cuvintele tale, iar atunci când reacțiile sunt pozitive, omul cu mare plăcere își atribuie toate meritele. Rușinos, nu știu cum. Ba chiar aș spune… copilăros.
Igor Dodon stă mai mult pe Facebook decât acolo unde ar trebui să stea un președinte, un lider, un demnitar care a fost ales să rezolve problemele existente ale poporului, nu să creeze altele noi. Îl văd că apreciază postările foștilor colegi socialiști. Comentează la diferite postări, unde este vizat și chiar scrie texte lungi cu diacritice, într-o română perfectă. Iar noi știm că toate astea iau destul de mult timp. Deci, fie omul nu are treabă cu pagina sa de Facebook, fie n-are treabă cu funcția de președinte al Republicii Moldova.
El chiar crede că oamenii sunt proști și nu înțeleg nimic. Sper ca această experiență proastă să-i fie o lecție și să înțeleagă că locul unui președinte nu e pe Facebook, dar e printre oameni.
