Pe teritoriul țării noastre ajung câteva gazoducte magistrale construite în perioada sovietică:
– la nord: Ananiev-Cernăuţi-Bogorodcianî (A.C.B.) – 8,72 miliarde m3/an
– la sud: Şebelinca-Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Ismail (Ş.D.K.R.I.) – 15,80 miliarde m3/an
Ananiev-Tiraspol-Ismail (A.T.I.) – 20,00 miliarde m3/an.

Livrarea gazelor naturale în Republica Moldova şi tranzitarea lor prin teritoriul ei are loc în temeiul contractelor încheiate între S.A.D. „Gazprom" şi S.A. „Moldovagaz" pentru perioada 2007-2011 şi prelungit de către părţi până la 31 decembrie 2015. În anul 2014 S.A. „Moldovagaz” şi întreprinderile de distribuţie au livrat consumatorilor republicii gaze naturale în volum total de 958,9 mln.m3. Viceministrul Valeriu Triboi a declarat recent că partea moldovenească poartă negocieri cu „Gazprom” pentru prelungirea contractului și în anul 2016. Acordul ar putea fi semnat la sfârșitul lui noiembrie. În prezent, pentru o mie de metri cubi de gaze rusești R. Moldova plătește 204 de dolari, a declarat viceministrul.

În condițiile geopolitice actuale, gazul natural nu este doar un produs strategic pentru o economie, ci și un instrument de presiune în mâinile celui care exportă. Este limpede că situația devine gravă atunci când nu există alternative. Aproape tot gazul importat de R. Moldova este livrat de concernul rus „Gazprom” prin conductele ce tranzitează Ucraina. Din această cauză apar două riscuri mari: puterea redusă de negociere a prețului și dependența de relațiile ruso-ucrainene. În plus, Rusia caută soluții de a ocoli teritoriul Ucrainei în livrarea gazului către consumatorii europeni. Însuși Kievul a anunțat nu o dată că vrea să reducă dependența directă de „Gazprom”. Până acum, ucrainenii au reușit să realizeze curgerea în sens invers cu Ungaria și să asigure fluxuri reversibile de gaz cu Polonia și Slovacia. De aceea, pentru R. Moldova este important să se interconecteze nu doar cu rețeaua electrică din România, dar și cu sistemul de distribuție a gazului românesc.

România – cea mai puțin dependentă de gaz importat

Printre țările din regiune, România este țara cu piața cea mai dezvoltată și cu cea mai mică dependență de gazele de import, care tot vin de la „Gazprom”. România produce anual, în special prin OMV Petrom și Romgaz Mediaș, aproximativ 11 miliarde metri cubi de gaze, și importă anual din Federația Rusă alte 2,5-3 miliarde metri cubi de gaze. Potrivit datelor transportatorului național român „Transgaz”, în anul 2013, importul de gaze naturale ce a intrat în consum a reprezentat doar 12%. Potrivit BP Statistical Review (2013), în 2012 rezervele dovedite de gaze naturale ale României erau de 100 miliarde metri cubi (mmc), iar ce¬le de țiței de 100 milioane tone. Producția anuală de gaze este de 10,9 mmc, iar consumul de 13,5 mmc. Ca să fie mai clar, România are a treia rezervă de gaze din Uniunea Europeană, situându-se după Olanda și Marea Britanie. Cu toate acestea, și la București se discută despre diversificarea surselor de gaz.

Expertul centrului de analize Energy Policy Group, Radu Dudău, susține că una din soluții este interconectarea cu Ungaria și importul de gaz rusesc de la Vest la Est de la Hub-ul Central European de Gaz de la Bau¬m¬garten (Austria), aducând drept exemplu Ucraina, care din 2012 importă gaz rusesc din Germania, li¬vrat de RWE prin Polonia și Ungaria. O altă soluție ar fi participarea la proiectele de construcție a gazoductelor ce ar lega zona Mării Caspice de zona Balcanilor. Avea mari perspective și exploatare gazele de șist, descoperite în cantități mari în România, dar reacția negativă a populației face ca accesul la aceste zăcăminte să fie incert. Devine clar, că R. Moldova nu trebuie decât să meargă în pas cu țările vecine și să aplice soluții similare de interconectare pentru a limita dependența de la o singură sursă de gaz.

Gazoductul Iași-Ungheni

Strategia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 prevede asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin diversificarea căilor şi surselor de aprovizionare, a tipurilor de purtător (gaz convenţional, neconvenţional, gaz natural lichefiat) şi prin depozite de stocare, concomitent și consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al gazelor naturale.

Diversificarea surselor de aprovizionare are la bază trei elemente: îmbunătăţirea interconexiunilor de transport cu scopul de a oferi căi alternative de aprovizionare, un număr mai mare de furnizori alternativi şi o evaluare/exploatare mai bună a rezervelor existente în Republica Moldova. Din punctul de vedere al căilor de aprovizionare, se menționează în textul Strategiei, Republica Moldova are doar două ţări vecine, care pot furniza fluxuri de la una sau mai multe surse de aprovizionare. Cu toate acestea, legătura existentă de aprovizionare cu gaze naturale cu România nu permite un flux reversibil, singura direcţie posibilă până în prezent fiind cea spre România.

Consolidarea rolului actual al Republicii Moldova de ţară de tranzit al gazelor naturale se bazează pe menţinerea direcţiei actuale de tranzit şi crearea unei căi de tranzit de siguranţă în direcţia alternativă. În document este menționat un singur proiect concret moldo-român în domeniul gazificării – construcția gazoductului Iași-Ungheni, ce ar permite fluxul reversibil al gazelor naturale cu o capacitate de 1,5 miliarde de m3 pe an. Republica Moldova și România au convenit asupra construcției gazoductului în anul 2010, iar pe 27 august 2014, conducta a fost dată în exploatare. Gazoductul Iași-Ungheni, cu o lungime de 43,2 kilometri, dintre care 11 kilometri pe teritoriul Republicii Moldova, are un diametru de 508 centimetri și este îngropat la o adâncime de 1,8-2,2 metri. Are o capacitate de transportare a 1,5 miliarde metri cubi de gaze, mai mult decât cei 1,3 miliarde metri cubi de gaze ce reprezintă necesarul de consum al Republicii Moldova. Bugetul total al lucrărilor a fost de 26,4 milioane de euro, din care 7 milioane de euro, adică 26,42%, reprezintă contribuția financiară a Uniunii Europene, prin Programul Operațional Comun „România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013”, finanțat prin Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat.

OMV Petrom a fost singura companie care s-a oferit să vândă gaze în Republica Moldova prin gazoductul Iaşi-Ungheni. Preţul de vânzare a gazului românesc era de 1.010 lei pe mia de metri cubi, circa 255 de dolari, mult mai mic decât cel la care Republica Moldova importa din Rusia la începutul lui 2015- 316,83 de dolari pe mia de metri cubi. Este curios faptul că în aprilie a.c., „Gazprom” a anunțat că micșorează cu 18% prețul gazelor naturale livrate Republicii Moldova în al doilea trimestru din 2015, urmând ca, de la 1 aprilie, acesta să fie de 252,5 dolari SUA.

Cantitățile livrate de România prin gazoduct sunt totuși infime. În primele două săptămâni, România a livrat în total 668.900 de metri cubi o cantitate suficientă pentru a asigura consumul a 4300 de case din raionul Ungheni. Pe 21 mai 2015, reprezentații guvernelor de la București și Chișinău au semnat un memorandum privind prelungirea gazoductului Iași-Ungheni până la Chişinău, pe teritoriul Republicii Moldova, şi până la Oneşti, pe teritoriul României.

Potrivit estimărilor preliminare, extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău presupune o investiţie cuprinsă între 110 şi 150 milioane de euro, în funcţie de capacitatea de transport. Studiul de fezabilitate pe partea impactului social și de mediu a fost finalizat în vara anului curent și a fost realizat cu ajutorul BERD și BEI. România și R. Moldova au convenit să accelereze lansarea lucrărilor de construcție, ca segmentul Ungheni-Chișinău al gazoductului să fie finalizat în anul 2017.