Avem o țară cu multe probleme. Aici, corupția e la ea acasă, cumetrismul tot așa a rămas, democrație, și pe asta, chipurile, o avem, și nici egalitate între bărbați și femei nu prea avem. Însă în unele situații un mic echilibru se observă.
Fiind o societate patriarhală, majoritatea dintre noi consideră că bărbatul este cel care ar trebui să conducă și femeia – cea care ar trebui să se supună.
Zilele trecute, fiind într-o misiune de serviciu, într-o instituție publică, am observat că o femeie-șef, avea secretar – un bărbat. Inițial, am avut o reacție de moldovean obișnuit – cum așa… săracul, cu ce a greșit?! Pentru ca, ulterior, să observ că omului îi place activitatea pe care o face și nu se simte deloc incomod. Am rămas surprins cu adevărat, ba mai mult, m-am bucurat că asta se întâmplă la noi, în zilele pe care avem (ne)norocul să le trăim.
Cum am mai spus, șef era o femeie, dar ce femeie – un adevărat profesionist. Mi-a oferit informația necesară rapid și cât se poate de clar. Mi-a mai dat câteva sugestii bune pentru materialul pe care urma să-l scriu și-am plecat.
Însă, înainte de a pleca, volens-nolens, am asistat la o discuție dintre domnul secretar și șefa lui. Au vorbit prietenește. Au vorbit respectuos. Eram mândru de ceea ce aud și de ceea ce văd.
Până la urmă, cel mai important este să știu că o femeie din Moldova poate ajunge acolo sus cu propriile puteri și nu prin prevederi în legislație. Cât despre bărbați – mă bucur că nu toți se vor miniștri și deputați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
