Ce vor protestatarii și cum pot obține acele revendicări?
Una dintre revendicările lor principale sunt alegerile parlamentare anticipate. Din păcate, este o iluzie că alegerile anticipate ar putea aduce ceva nou și util politicii noastre, dacă se merge pe actualul Cod Electoral. Din punctul meu de vedere, prima solicitare ar trebui să fie modificarea Codului Electoral de către un grup de lucru format din protestatari, societatea civilă și eventual experți europeni. Actualul sistem electoral, unde șeful de partid este un mini-rege, care decide cine și pe ce loc se află în ierarhia parlamentară, este CAUZA care a generat acest Parlament disfuncțional și incapabil să miște înainte corabia numită RM.
Deși, în trecut, au existat discuții despre modificarea Codului, ele au fost abandonate, pentru că, evident, acesta convine de minune actualilor șefi de partid, care-și garantează că vor avea fracțiuni pe care le vor controla de parcă ar fi angajații lor, și nu reprezentanții cetățenilor.
Soluția pentru a scăpa de „șefi de partid” este ca votul să fie UNINOMINAL (niciun fel de liste), așa cum se întâmplă în Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Consider că un scrutin electoral desfășurat prin vot uninominal majoritar absolut – 2 tururi de scrutin, dacă în primul tur de scrutin nu sunt obținute 51% de voturi de către un candidat – , este o garanție că cei aleși chiar sunt reprezentativi pentru cetățeni. Alternativa este să votăm în continuare sigle colorate, în spatele cărora se află criminali camuflați în politicieni.
Un partid politic care nu este democratic pe interior (șefii de partid din Parlament, la noi, nu se schimbă niciodată) n-au cum să emane democrație în exterior, după ce ajung în Parlament. Votul uninominal a dat RM cel mai de succes Parlament din istorie – cel care a reușit să voteze Independența față de URSS și să pună bazele acestui stat. Restul, alese pe „liste de partid”, doar au distrus ce s-a creat atunci.
Scrutinul uninominal înseamnă că, într-o circumscripție electorală, se alege un singur mandat, iar alegătorul poate acorda un singur vot. Pentru a alege 101 deputați vor fi formate, 101 circumscripții electorale. După ce politicianul X, care stârnește ura poporului, va candida în circumscripția Y, acolo poate candida și un reprezentat al protestatarilor. Este unica soluție corectă, legală și normală de a avea un Parlament reprezentativ, care să se simtă responsabil în fața cetățenilor, și nu a șefului de partid care i-a făcut loc pe listă.
Nu există diferență între politizare și partinizare?
Cornelia Cozonac, membru fondator al Platformei DA, într-un interviu pentru o instituție media din România: „Depolitizarea trebuie să se facă prin numire prin concurs deschis, nu prin numiri politice.”
Este evident că esența mesajului este absolut corectă, dar forma este total eronată. Avem nevoie ca în toate funcțiile în stat să fie numite persoane în funcție de interesele politice ale statului. Public un fragment dintr-un text de C. Tănase care vizează această problemă a neînțelegerii de către societate a diferenței între politică și partid.
„Intelectuali… nepolitizaţi?!
Deoarece, la noi, confuzia dintre politic şi partinic a făcut carieră, voi încerca să fac unele comentarii la temă. Expresia intelectual nepolitizat este profund oximoronică, ca şi, de exemplu, otravă dulce, bucurie amară ş.a. Precum otrava nu poate fi dulce, tot aşa şi un intelectual nu poate fi nepolitizat. Repet, confuzia se face aici între politic şi partinic. Politica e un domeniu de activitate umană care nu e obligatoriu amorală şi detestabilă. Că în politică îşi fac drum şi politicaştrii şi politicianiştii e altă treabă. Un intelectual nu poate fi în afara politicii; el poate fi în afara partidelor politice. Un intelectual, prin natura activităţii sale, e legat de politică (înţeleasă ca ştiinţă şi artă de guvernare a unui stat). Un intelectual, indiferent în ce domeniu se manifestă, nu poate să nu se preocupe şi de problemele statului, ale ţării în care trăieşte, iar aceasta înseamnă a face politică. A fi cetăţean activ înseamnă a face politică. De fapt, orice om face politică. Iată de ce, când cineva vorbeşte despre intelectuali nepolitizaţi, fie că nu ştie ce vorbeşte, fie că greşeşte premeditat, cu rea intenţie. Nepolitizat înseamnă apolitic, iar apolitic înseamnă în afara problemelor societăţii, or, un intelectual, prin definiţie, e obligat să se preocupe de problemele societăţii şi ale ţării lui.” (C.T., 3 august 2011)
În loc de concluzie
Atâta timp cât protestatarii nu vor reuși să modifice acele legi, care generează situația de astăzi, va fi o nouă luptă cu morile de vânt. Pentru că trebuiesc atacate cauzele care ne-au adus aici și nu efectele. Iar pentru a ajunge la concluzii corecte, avem nevoie și de premise adevărate. Lupta asta cu „politizarea” ar fi amuzantă, dacă nu ar fi atât de tristă, or aceasta demonstrează un nivel scăzut de înțelegere a problemelor. Adversar al cetățenilor este Partidul, nu Politica. Astăzi, din păcate, toate partidele din RM se comportă ca o imitație a Partidului Comunist Sovietic, care este deasupra statului. În loc ca Partidul să țină cont de politicile necesare statului pentru a schimba ceva, el ține cont de interesele celui care face lista pentru alegeri. Prin urmare, practica partinică de inspirație sovietică este adversarul poporului, nu cetățenii care au revendicări politice, absolut legitime.
Greu de presupus că cetățenii își vor lua țara înapoi, dacă liderii protestatarilor, jurnaliștii și, în general, societatea, nu fac diferență între politic și partinic.
