Consider că toți veteranii trebuie să fie tratați la fel, dacă vrem să diminuăm discrepanțele din societatea moldovenească. Decenii la rând, în Moldova erau recunoscuți doar cei care au luptat în armata sovietică în cel de-al doilea război mondial, iar basarabenii care au luptat în armata română, ca și cum nu ar fi existat. Atitudinea discriminatorie manifestată de guvernanți s-a păstrat și după ce Republica Moldova s-a declarat stat. Am impresia că în mintea unor decidenți, dar și cetățeni simpli, meritele veteranilor din ’41 – ’45 cântăresc mai mult decât ale celorlalți. În ajun de 9 mai, primăria municipiului Chișinău a acordat veteranilor celui de-al doilea război mondial câte zece mii de lei. Un gest frumos, fără discuții. Dar cât au primit veteranii războiului de pe Nistru? Anul trecut, pe 2 martie, primăria le-a acorda un ajutor de 1000 de lei, adică de zece ori mai puțin. Vorbim de veteranii care au luptat în războiul pentru independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova , de oameni care au luat arma în mână fără să fie impuși de nimeni. Cred că aș cere prea mult dacă aș spune că autoritățile ar trebui să stabilească niște priorități mai logice, dar cel puțin ar fi bine să ne convingă de faptul că URSS-ul nu mai e viu în mintea lor și să-i trateze egal pe toți veteranii, fie că au luptat la Stalingard, fie că au luptat în Afganistan sau la Cocieri.
