Este soarta multor femei din Republica Moldova care își cresc singure copiii după ce mariajul lor a eșuat, iar tații au uitat de existența propriilor prunci. Mamele-eroine au preluat tot greul pe umerii lor și sunt gata să dărâme și munții pentru binele copiilor. 

Lilia este o mamă de 34 de ani din orașul Fălești, care de mai bine de trei ani își crește cei doi copii, singură. Și-a cunoscut soțul pe băncile liceului, apoi au urmat cinci ani de relație la distanță. Timp în care viitorul soț, pe atunci student la Chișinău, făcea regulat naveta la Timișoara, orașul unde Lilia își făcea studiile. Dragostea a făcut-o să revină după studii în orașul natal și să se căsătorească. Însă, nu și-a imaginat niciodată că mariajul ei avea să se destrame, iar ea avea să rămână singură cu doi copii. „Visam să am o familie fericită, mă rog, și cu greutăți, dar pe care să le depășim împreună. Eram convinsă că voi îmbătrâni alături de el. Dar viața este imprevizibilă și trebuie să înveți să primești de la Dumnezeu și binele și răul cu zâmbet și credință”, recunoaște femeia.

În scurt timp după nașterea celui de-al doilea copil, în familie au apărut certurile, iar într-o bună zi tatăl și-a făcut bagajele și a plecat de acasă fără a da nicio explicație. Și cum bărbatul nu s-a mai întors și nici nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea copiilor, Lilia a intentat procesul de divorț și a cerut instanței să stabilească pensia alimentară pentru tată. Procesul a fost anevoios, cu scandaluri și amenințări din partea soțului său, timp în care femeia nu a făcut altceva decât să-și protejeze copiii și să încerce să le asigure un trai decent. Chiar și așa Lilia nu îndrăznește să-și ponegrească fostul soț, mai ales în fața celor mici. „Copiii trebuie să știe că există binele, le-am zis că noi cu tati ne-am despărțit pentru ca ei să crească în liniște și să nu audă certuri. Iar atunci când mă întreabă de el, le spun că îi iubește foarte mult, doar că la moment e ocupat sau e plecat peste hotare și de aceea nu îi poate suna”, spune Lilia.
Deși instanța a stabilit o pensie alimentară, bărbatul nu o achită regulat, iar în ultimul an se pare că a uitat cu desăvârșire de existența propriilor copii. „Tatăl se implică foarte puțin. Ce ține de educația lor, dacă se întâlnesc de două ori pe an. Referitor la susținerea materială la fel, de exemplu, din martie 2016 mi-a achitat doar o mie de lei”, susține mama.

Și asta cu toate că bărbatul știe că feciorul său face anual câte două tratamente la neurolog, mai frecventează împreună cu sora sa cercul de dans, de șah. „Când vreau să vorbesc cu fostul meu soț despre copii, îmi argumentează că nu are timp. Am noroc că Dumnezeu m-a ajutat să-mi găsesc un serviciu bun”, recunoaște femeia.
Deși este optimistă, Lilia ascunde faptul că au fost zile în care au trăit la limita existenței, iar pentru a le depăși, femeia, economistă de profesie, și-a schimbat locul de muncă. Iar acum acceptă să muncească și peste program, în puținele ore libere lucrează la domiciliu pentru alte două firme. Deși doarme mai puțin de trei ore pe noapte, ea reușește să fie o mamă-model și un specialist de invidiat, pentru că acum este împăcată cu sine, chiar dacă a luat tot greul pe umerii săi. „Cu liniște în suflet reușesc să fac mai multe decât cu cineva care mă considera un nimic”, conchide mama.

Ana, o tânără mamă din Chișinău, și-a cunoscut soțul pe vremea când era studentă. Deși îl plăcea, femeia recunoaște că nu era sigură că acesta este bărbatul cu care vrea să-și petreacă tot restul vieții. Întâmplarea a făcut însă ca ea să rămână însărcinată, iar ulterior să ajungă în fața altarului. „Pentru că eu am refuzat categoric să întrerup sarcina, soțul a insistat să ne căsătorim. Am jucat o nuntă frumoasă și până la naștere am avut o viață liniștită”, susține Ana.
După ce a născut, viața Anei s-a transformat într-un calvar. Soțul lipsea mult de acasă, iar femeia era nevoită să îndure de multe ori reproșurile soacrei. „Nu venea acasă cu zilele, le petrecea cu prietenii, eu practic muream de foame și îmi spunea de multe ori că nu e fetița lui, deși îi seamănă leit”, recunoaște mama.

Când apele în familia Anei s-au mai limpezit, soțul a decis să plece la muncă peste hotare pentru a câștiga bani pentru propria locuință, dar nu s-a mai întors. Cinci luni acesta nu a dat niciun semn de viață, iar într-o bună zi a sunat și a spus că are altă femeie și nu mai are nevoie nici de Ana, nici de fetiță. Între timp, tânăra a fost aruncată în stradă de propria soacră, dar nu s-a pierdut cu firea și s-a angajat ca bonă la o grădiniță din Capitală. „Acolo m-au acceptat cu copil mic, am lucrat până ce fetița a împlinit patru anișori, cu un salariu de 1300 de lei. Dar eram mulțumită pentru că locuiam în grădiniță și mâncam resturile ce rămâneau de la copii”, își amintește mama.
Ajunsă în culmea disperării, Ana a trecut printr-o perioadă dificilă și a slăbit până la 45 de kilograme. Avea 22 de ani, era singură într-un oraș cu un copil în brațe, iar părinții săi erau bolnavi și nu putea să le ceară ajutorul. „Părinții mei sunt la țară, mama are cancer, iar tata este operat la spate, am decis să-i menajez, ei au aflat că soțul m-a părăsit acum un an”, spune femeia.

Situația precară în care se afla a făcut-o să se înjosească în fața soțului reîntors după un an de la plecare pentru a-și perfecta niște acte și să-l roage să se întoarcă. Femeia era dispusă să uite totul, dar bărbatului nu i-a păsat nici de soție, nici de copil. „Atunci eram gata să-i iert totul, doar să-mi salvez familia, chiar m-am umilit și l-am implorat în genunchi să rămână, să-i fie milă de fetiță, dar el totuși a plecat”, recunoaște femeia.
Timpul a trecut repede, iar după patru ani, Ana s-a angajat ca bonă la domiciliu și a reușit să-i ofere copilei sale un trai decent. „În calitate de bonă la domiciliu am reușit să am un salariu bun. Așa că mi-am permis să-mi închiriez un apartament și să mă pun pe picioare. Acum sunt bine, fetița are deja opt ani și nu mai duce lipsă de nimic”, spune Ana
Chiar dacă în realitate mama își crește singură de șase ani fetița, legal copilul crește într-o familie completă, deoarece Ana nu a divorțat de bărbatul care a abandonat-o cu un copil în brațe, iar explicația femeii este una foarte simplă. La început nu avea bani pentru divorț, iar acum nu mai are timp, totuși Ana susține că va rezolva această problemă cât mai repede.

Specialiștii spun că în momentul în care o mamă își crește singură copiii, ea trece printr-o serie de încercări atât de ordin financiar, cât și emoțional. Psihologul Vitalie Popescu explică că de multe ori mamele solitare trăiesc cu sentimentul de vină și se simt marginalizate. „De multe ori mamele singure își asumă toată vina pentru nereușita relațiilor, chiar și atunci când aceasta nu le aparține. Ele se simt singure în fața nevoilor și duc lipsă de comunicare”, a explicat Vitalie Popescu pentru ziarul TIMPUL.
De asemenea psihologul consideră că aceste femei au nevoie atât de ajutor material pentru a-și depăși problemele financiare, cât și de suport informațional pentru a învăța cum să-și crească corect copilul și de ajutor emoțional. „Multe mame solitare, refuză să accepte în viața lor un bărbat, din cauza unui stereotip vehiculat în societate precum că bărbații nu au nevoie de o femeie cu un copil, ceea ce nu este în general valabil. De aceea mamele solitare ar putea fi ajutate să înțeleagă faptul că dacă are un copil, poate fi un avantaj pentru mulți bărbați”, a adăugat psihologul Vitalie Popescu.

În 2015 la Chișinău a fost deschis Centrul Mukica care vine în suportul mamelor singure care ca și eroina noastră Ana se pomenesc într-o situație precară și nu au nicio sursă de venit. La Centrul Mukica atât mamele singure, cât și copiii acestora de vârsta preșcolară pot beneficia de un prânz cald, de luni până vineri între orele 13 și 16, de consiliere și asistență psihologică, și de serviciile medicului pediatru.
Marina Calancea, manager Mukica susține că de serviciile centrului pot beneficia nu doar copiii care sunt crescuți de mame singure. „În prezent avem mai multe categorii de beneficiari. Oferim sprijin familiilor numeroase, monoparentale și nevoiașe, celor care au în grijă copii orfani, copiilor rămași fără custodia părinților, mămicilor singure care au copii minori sau copii cu necesități speciale, pensionarilor care au grijă de copiii minori”, explică Marina Calancea.

Serviciul este valabil, doar pentru beneficiarii din Chișinău, deoarece centrul nu poate acoperi și cheltuielile de transport pentru femeile din teritoriu. „Noi am putea primi cu mare drag toate persoanele aflate în impas, dar cheltuielile de transport sunt mari, de aceea centrul este prevăzut doar pentru beneficiarii din oraș. Pentru suburbii avem un alt tip de serviciu, care este finanțat de partenerii noștri”, spune managerul Centrului Mukica.

Mamelor care își cresc copiii singure și celorlalte categorii de beneficiari din suburbiile orașului Chișinău, dar și din multe sate din raionul Ialoveni li se oferă lunar câte un pachet cu orez, crupe, ulei și alte alimente necesare. Natalia Iablonscaia, managerul proiectului „suburbii” ne explică, că acest ajutor poate fi primit doar de locuitorii satelor situate la cel mult 50 de kilometri de Chișinău. „Poate pe viitor proiectul se va extinde, la moment însă doar atâtea posibilități avem. Eu depistez mamele care au nevoie de ajutor, după care mă duc personal în casa lor și văd care este situația. După ce am completat ancheta, tot eu încarc coletele în mașină și mă duc din nou în sat și le duc în casa beneficiarului. Asta necesită timp și mai mult de atât nu reușim să facem. Inițial proiectul era prevăzut pentru opt sate, dar l-am extins pentru unsprezece”, recunoaște Natalia Iablonscaia.

Necesitatea unor astfel de asociații obștești, precum Centrul Mukica, a apărut ca urmare a faptului că multe dintre mamele care își cresc copiii singure întâmpină dificultăți financiare. Olesea Perean, ofițer național în domeniul drepturilor omului al oficiului ONU în R. Moldova, este de părere că mamele solitare se confruntă cu probleme de ordin financiar, deoarece statul nu le oferă sport și sprijin nici în ceea ce ține de servicii de educare, nici în ceea ce ține de prestațiile sociale.„Constatăm că mamele solitare, întâmpină dificultăți atunci când vine vorba despre asigurarea educației copiilor la nivel de grădiniță și de școală. Noi nu avem practic deloc servicii de creșă, astfel atunci când copiii au mai puțin de doi ani, nu pot fi lăsați într-o instituție, unde s-ar putea ocupa de îngrijirea lor. Respectiv, posibilitatea mamelor solitare de a lucra ca să-și asigure un trai decent în lipsa unui partener care să le ajute, practic este imposibilă, și asta pentru că nu au cu cine lăsa copiii”, a concretizat Olesea Perean

Pe de altă parte, ofițerul național în domeniul drepturilor omului, spune că prestațiile sociale oferite pentru îngrijirea copiilor sunt foarte mici și nu corespund cu necesitățile reale din punct de vedere financiar, pe care le are un copil și mama sa. „Ambii factori au repercusiuni negative în ceea ce ține de dezvoltarea în carieră a femeilor. O tânără mamă care încă nu și-a început cariera sau este la debutul acesteia, în momentul în care naște un copil, are foarte puține șanse să se dezvolte profesional, în aceeași manieră în care se dezvoltă spre exemplu un bărbat care are un copil, pentru că ea trebuie să-și execute rolul de furnizor de grijă”, a explicat Olesea Perean pentru TIMPUL.
În Republica Moldova, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1478, mamele care până la naștere nu au avut contribuții la fondul social pot beneficia de o indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului în valoare de 540 de lei timp de 1,5 ani.