Medicina egipteană antică în papirusurile Eibers, Hearst, Smith şi Kahun

Primele forme ale istoriei medicinei apar de timpuriu, din vremea Egiptului Antic, informațiile asupra medicinei egiptene provenind din cel putin 3 surse principale, și anume: papirusuri medicale descoperite în ruinele unor vechi așezări umane din Egipt, relatări ale unor istorici antici despre viața din Egipt si studiul complex efectuat ulterior. Herodot avea o mare slăbiciune pentru medicina egipteană pe care o lăuda, vorbind despre gradul înalt de specializare practicat, de asemenea el puncta faptul că egiptenii aveau o anumită noțiune de medicină preventive. De asemenea, și Pliniu cel Bătrân (24-79 d.Chr.) cât și Biblioteca Istorică a lui Diodor din Sicilia (secolul I î.Hr) oferă informații relevante despre medicina timpurie din Egipt .

Papirusul EIBERS, găsit de egiptologul german George Ebers, după care îi poartă și numele, în anul 1873, în Teba, având o lungime de 20 de metri și conținând 110 pagini, reprezenta copia unui papirus mai vechi, aparținător perioadei primei dinastii. Alt exemplu de papirus este papirusul ginecologic, găsit la Cahun (2000 î.Hr), sau papirusul HEARST, datând din secolul XVII, dar și papirusul Edwin Smith, din 1600 î.Hr, cel din urmă urmărind dezvoltarea unor subiecte ca chirurgia si arsurile. Instrumentarul găsit de arheologi arată că practica chirurgicală din perioada veche atinsese un relativ grad de dezvoltare, fapt arătat de conținutul papirusurilor găsite în care se descriau pansamente cu miere și ceară, cât și măsuri de profilaxie ale arsurilor. Ca anestezie, ei foloseau o combinație între piatră calcaroasă și oțet; de asemenea medicina egipteană utiliza masajul ca formă de tratare, cât și medicamente aleopate (mătrăgună, decoct de mac, ulei de ricin). Diferența dintre medicina magică, vrajitorească, și medicina mitică cu alaiul de zei vindecatori e explicată de istoricul Breasted, care arată că erau termeni diferiti pentru meșteșugul incantației și meșteșugul de a fi medic .

Papirusul EDWIN SMITH este, fără îndoială, unul din cele mai importante documente referitoare la medicină în antica Valea Nilului . Plasat la vânzare de Mustafa Agha în 1862, papirusul a fost achiziționat de Edwin Smith. Rezident american la Cairo, Smith a fost descris ca un aventurier, un creditor de bani, și un dealer de antichități. Oricare ar fi compoziția sa personală, este meritul său că el a recunoscut imediat textul pentru ceea ce a fost și pentru că mai târziu a efectuat o tentativă de traducere .

La moartea sa, în 1906, fiica sa a donat papirusul în totalitate Societăţii de Istorie din New York. Papirusul se află acum în colecțiile Academiei de Științe din New York.

Nu este clar de la cine a fost achiziționat papirusul, dar se spune că a fost găsit între picioarele unei mumii în districtul Assassif din necropola Theben.

Papirusul EBERS cuprinde 110 pagini, și este de departe cel mai lung dintre papirusurile medicale. Este datat printr-un pasaj de pe versoul la 9-lea an al domniei lui Amenhotep I (c. 1534 î.Hr.), o dată apropiată de copia existentă a Papirusului Edwin Smith. Cu toate acestea, o parte din papirus sugerează o origine mult mai înaintată. Punctul 856A prevede că: "cartea a fost găsită în scrierile sub cele două picioare ale lui Anubis în Letopolis și a fost adus la măreția împăratului de Egiptului de Jos ”. Referinţa la Egiptul de Jos este un anacronism istoric, care sugerează o origine mai aproape de prima dinastie (circa 3000 î.Hr.).

Spre deosebire de Papirusul Edwin Smith, Papirusul Ebers constă într-o colecție de o multitudine de diferite texte medicale, mai degrabă întâmplătoare, fapt ce explică prezența extrasului menționat mai sus . Structura papirusului este organizată în paragrafe, fiecare dintre acestea fiind aranjate în blocuri de adresare a diferitelor afecțiuni medicale specifice. Restul textului merge mai departe cu discutarea condițiilor medicale referitoare la păr (punctele 437-476), leziuni traumatice cum ar fi arsuri și răni de carne (punctele 482-529) și boli ale extremităților, cum ar fi degetele de la picioare, degetele, și picioarele.

Punctele 627-696 sunt preocupate de relaxare si consolidare al METU . Sensul exact al METU este confuz și ar putea fi tradus în mod alternativ, fie ca vase de medii goale în interior sau mușchi de țesut. Papirusul continuă cu boli ale limbii (punctele 697-704), afecțiunile dermatologice (punctele 708-721), condițiile dentare (punctele 739-750), boli ale urechii, nasului și gâtului (punctele 761-781), și bolile ginecologice (punctele 783-839).

Papirusul KAHUN a fost descoperit de Flinders Petrie în aprilie 1889, la situl Fayum al Lahun. Orașul în sine a înflorit în timpul Regatului Mijlociu, în principal, sub domnia lui Amenenhat al II-lea și succesorul său imediat. Papirusul este datat în această perioadă printr-o notă care precizează data ca fiind cel de-al 29 an al domniei lui Amenenhat III (c. 1825 î.Hr.). Textul a fost publicat în facsimil, cu transcriere hieroglifică și traducerea în limba engleză, de către Griffith în 1898, iar acum este găzduit în University College din Londra. Textul de ginecologie este împărțit în treizeci și patru paragrafe, dintre care primele șaptesprezece au un format comun. Textele încep cu un titlu și sunt urmate de o scurtă descriere a simptomelor, de obicei, deși nu întotdeauna, având de a face cu organele de reproducere .

Cea de a doua secțiune începe pe a treia pagină, și cuprinde opt paragrafe care, atât din cauza stării copiei existente și cât și a limbii, sunt aproape neinteligibile. În ciuda acestui fapt, există mai multe paragrafe care au un nivel suficient de clar de înțelegere, fiind intacte . Punctul 19 este preocupat de recunoașterea sarcinii, care va duce la naștere; punctul 20 este preocupat cu procedura de fumigație care determină apariția concepției; și punctele 20-22 sunt implicate în contracepție. Printre aceste materiale prescrise pentru contracepție sunt bălegarul de crocodil, 45ml de miere, lapte acru.

A treia secțiune (punctele 26-32), este preocupat cu testarea de sarcină. Alte metode includ introducerea unui bulb de ceapă adânc în carnea pacientelor, iar rezultatul pozitiv sau negativ fiind determinat ulterior de mirosul care apare în nasul lor. Cea de a patra și ultima secțiune conține două paragrafe care nu se încadrează în nici una din categoriile anterioare. Prima prescrie un tratament pentru durerile de dinți în timpul sarcinii. A doua descrie ceea ce pare a fi o fistulă între vezica urinară și vagin cu incontinența de urină "într-un loc supărător’’.

Sursa: historia.ro