Deşi ideea unui album solo l-a luat cam pe neprins de veste, încet-încet proiectul a început să prindă contur, mai mult decât atât – se anunţă a fi şi de succes. „Noi am hotărât ca, în paralel cu corăbioara „Catharsis”, care are încă mult vânt în pânze, să facem câte un album solo. Iniţiativa a venit din partea lui Ion, însă trebuie să recunosc că nu eram pregătit pentru aşa ceva şi am primit această propunere ca o ţeapă, ca mai apoi să zic: de ce nu? Înainte, trăiam cu convingerea că, dacă lucrurile merg bine, de ce să schimbi reţeta? Mai târziu, am înţeles că e OK, ca pe urmă să mă apuc de treabă şi să încep a imprima nişte piese mai personalizate, care ţin de sufleţelul meu şi ceva mai detaşate de formatul „Catharsis”-ului, dacă e să vorbim aşa, fiindcă acolo, de-a lungul timpului, s-a format o structură anume. Cineva mi-a zis că este foarte bine ceea ce facem, fiindcă, deşi eu şi Ion avem timbre vocale diferite, lumea ne confundă, astfel că nu ne vom construi şi o identitate proprie. Şi cred că această iniţiativă e una de bun augur, va fi ca o carte de vizită pentru fiecare dintre noi. Sau, ca să-l parafrazez pe Ion, am putea să ne permitem acest lux ori moft – să facem câte un album solo, iar varietatea a dat întotdeauna bine la ceea ce facem. Vrei, nu vrei – va fi altceva”.
„Martin este un omagiu adus tatălui meu”
Primul pilon care îl va ajuta să-şi construiască o nouă identitate artistică este numele de scenă, iar alegerea acestuia a fost deloc întâmplătoare. „Dacă în „Catharsis” sunt Mihai Budurin, în albumul solo voi fi doar Martin – prenumele tatălui meu. Mai cu seamă acest pseudonim l-am adus drept omagiu tatălui meu, pe care l-am pierdut foarte de timpuriu”. Cântăreţul mai spune că alegerea acestuia provine şi de la o coincidenţă foarte interesantă întâmplată atunci când a mers la Moscova cu colegul de trupă, să-şi cumpere chitare. „După două zile de căutări, am găsit nişte chitare americane, profesioniste, iar eu am procurat una care mi-a plăcut cel mai tare. Ulterior, am observat că avea imprimat pe ea numele producătorului, care era Martin, şi m-am gândit că e o coincidenţă frumoasă, sper că îmi va purta noroc”.
„Succesul tău mă face fericit” – o marcă personală
Albumul va cuprinde 12 piese şi va fi lansat în toamnă, chiar de ziua artistului. El spune că se grăbeşte, dar încet, fiindcă vrea ca totul să iasă perfect. Acesta se va intitula „Succesul tău mă face fericit”. Denumirea reprezintă un credo al artistului, care a fost transpus ulterior şi pe note. „Aceasta este o convingere personală, iar eu tind să cred că toată lumea se bucură de succesul celorlalţi. Ar fi normal să fie aşa, deşi în realitate e puţin altfel. Textele melodiilor de pe album îmi aparţin în totalitate, excepţie fiind doar „Poezia Săptămânii”, pusă pe versurile Claudiei Partole. În rest – şi muzica, şi textele îmi aparţin. Anume în acest album îmi voi expune viziunea şi dorinţa mea de a vedea lumea un pic altfel, mai tolerantă, mai bună, mai demnă – în linii generale, cam asta am abordat – şi, evident, multe piese de dragoste, ori dragostea este în capul mesei. Nici chiar eu nu m-am gândit că voi ajunge să fac piese mai lente, de dragoste chiar, care te cutremură. Dar viaţa îţi rezervă multe surprize şi îţi dă uneori ghes cu toate cele trăite şi – vrei, nu vrei – un artist asta scrie, ceea ce face şi simte. Aşadar, am făcut de la piese lente până la house modern, trecând şi prin pop rock. Ascultându-le, poţi să-ţi dai seama că e puţin altfel decât „Catharsis”, deci se deosebesc evident. Pot să zic că acest album este o totalizare şi o marcă personală, dar de la înălţimea anilor şi practicii acumulate pe parcurs. Şi este un proiect mai comercial, unde am îmbinat cu mare tact muzica modernă cu un text consistent şi cu orchestraţie pe măsură. În acest sens, pot spune că am inclus piese pop rock cu trimitere spre reggae şi alte genuri”.
În afară de talentul cu care a fost înzestrat, Martin este un om care face orice lucru cu mare dedicaţie şi niciodată nu se implică doar pe jumătate. „Am lucrat cot la cot cu regizorul de sunete şi aranjorul, fiindcă, dacă laşi totul pe seama cuiva, iese ca la toţi, iar dacă te impui cu ideile tale, neapărat iese bine. Optez pentru individualitate, ceea ce-i foarte important, după mine”. Mai mult, cântăreţul este convins că o piesă, dacă este scrisă în limba engleză, îţi poate conferi un avans de succes, dar nu ţi-l poate garanta. Râde… „Probabil, dacă aş cunoaşte engleza mai bine, aş cânta în această limbă, dar noi am ales limba maternă şi e important să nu ne uităm rădăcinile”, spune el.
„Ion e demn de toată aprecierea”
Dacă muzica şi textele le-a făcut singur, atunci, la capitolul aranjamente, artistul a avut nevoie de puţin ajutor. „Toată muzica este semnată de mine, dar la aranjamente am lucrat cu Sergiu Mustaţă, cel care ne-a fost aranjor la începuturile grupului „Catharsis”. Apoi, la Sergiu Teacă în studio, am făcut imprimările, dar am lucrat şi cu Alexei Nacai, şi cu Sandu Gorgos, un aranjor excepţional, el ajutându-mă la backing-ul vocal, şi am făcut un featuring cu DJ Ţigănaş. Aceştia sunt toţi cei care m-au susţinut”.
Cât despre aprecierea şi consideraţia pe care o are faţă de vechiul său coleg – este la superlativ. Concurenţa sănătoasă, menţionează el, stimulează actul creator. „Ceea ce face Ion în albumul său e chiar diferit de „Catharsis”, ca haină orchestrală. El are piese variate precum pop rock. Este demn de toată aprecierea, iar succesul său chiar mă face fericit, dacă tot vorbim despre asta”.
