Mitul Dracula este promovat la cel mai mare târg de turism

"Mitul Dracula continuă să suscite interes în rândul publicului. Un element de atracție la standul Brașovului îl reprezintă și păpușa gonflabilă Dracula, alături de care participanții la târg se pot fotografia.

Dracula, personaj ce aparţine de cultură românească medievală, fascinează lumea istorică şi literară prin numeroasele legende care stau la baza formării mitului sau, cu o persistenţa extrem de îndelungată, hrănită de groază pe care au stârnit-o faptele voievodului Vlad Ţepeş împotriva turcilor. Legendă lui Dracula a beneficiat de un ecou internaţional, imaginea să fiind vector important în promovarea brandului de ţară al României în exterior. Deşi s-a încercat în nenumărate rânduri găsirea unui punct de legătură între personalitatea istorică, Vlad Ţepeş şi personalitatea de domeniul fantasticului, Dracula, nimeni nu poate să spună cu exactitate unde se încheie legendă pentru a lasă loc istoriei.

Ce spune istoria?

Se spune că Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul s-a născut în anul 1431, cel mai probabil la curtea domnească din Târgovişte. Tatăl sau, Vlad Dracul a fost cavaler în Ordinul Dragonului, ordin cavaleresc dat în Estul Europei ce avea că scop oprirea extinderii Imperiul Otoman. Blazonul Ordinului Dragonului era reprezentat de un dragon şi o cruce, că semn al creştinităţii, iar Vlad Dracul a pus acest blazon peste tot, steaguri, sigiliu şi chiar monede. Fiul sau Vlad al ÎI-lea, obişnuia să se semneze cu numele sau, fapt care poate fi dovedit printr-o însemnare documentară din anul 1459. „A”-ul de la sfârşitul numelui Dracul reprezenta un mod de stabilire a apartenenţei, Dracula fiul lui Dracul.

Cel de al doilea nume al sau, Ţepeş, i-a fost atribuit la scurt timp după moartea să, în anul 1476, din cauza modului extrem de crud în care îi pedepsea pe turci, trăgându-i în ţeapă. Deşi acest mod de execuţie stârnea groază, se spune că lui Vlad Ţepeş îi plăceau aceste execuţii în masă, vârful pârilor în care erau înfipte victimele formau de cele mai multe ori o „pădure”, iar acesta obişnuia să organizeze ospeţe în faţă acelei privelişti cutremurătoare.

O legendă spune că, această ura nestăvilită a lui Vlad Ţepeş pentru turci se datora faptului că, copil fiind, a fost luat că ostatic de către turci şi a fost martor la asasinarea întregii sale familii şi a chinurilor prin care acesată a trecut.

Nici legătură pe care acesta o are cu Castelul Bran nu este una atestată istoric. Însă, Castelul Bran a fost botezat Castelul lui Dracula, cu trei decenii în urmă, de către turişti, în special de către turiştii americani, care veneau aici în căutarea lui Dracula, personajul literar şi de film din romanul lui Bram Stoker, castel care seamănă destul de bine cu cu castelul descris de către autorul romanului. Istoria atestă câteva campanii întreprinse de către Vlad Ţepeş, cu scopul de a-i pedepsi pe negustorii saşi care încălcau poruncile sale, în legătură cu comerţul care se făcea în târgurile din Ţară Românească, iar trecerea să se fi făcut pe la Bran, trecătoare ce făcea legătură între Braşov şi reşedinţa domnului muntean. O altă legendă care ar atestă legătură dintre Castelul Bran şi Vlad Ţepeş, spune că aici ar fi fost închis acestra, timp de două luni înainte să fie întemniţat la Cetatea Vişegrad de către Matei Corvin.

Totul a început de la romanul autorului britanic, Bram Stoker…

Mitul lui Dracula este rezultatul unui amestec de fapte istorice, baza pentru nenumărate legende legate de domnia lui Vlad Ţepeş, dar şi a consemnărilor unor cronicari din acea vreme, care îl pun pe voievod într-o lumina mai puţin favorabilă şi care au fost şi mai mult amplificate de asemănările cu personajul de ficţiune al romanului lui Bram Stoker. Astfel, Bram Stoker s-ar fi putut inspiră cu uşurinţă din câteva gravuri săseşti din secolul al XV-lea, unde Vlad Ţepeş era descris că un monstru, un mare amator de cruzimi, un tiran sângeros, pentru a creiona personalitatea personajului sau de român. Deşi, acest personaj este unul fictiv, faptele Contelui Dracula, dar şi sfârşitul acestuia au la baza credinţele populare străvechi ale poporului român în existenţa unor forţe ale răului: vampirii sau strigoii.

În credinţă populară, vampirii sunt de fapt oameni morţi care în urmă unei pedepse sau a unui blestem din timpul vieţii, îşi părăsesc noaptea mormântul şi rătăcesc printre oamenii vii, bandu-le sângele, că fiind singurul lor mod de hrană.

Că personalitate istorică acesta sugerează un simt al dreptăţii ieşit în comun, pe care l-a pus în practică prin mijloace extrem de crude, dar care nu se reflectă şi în personajul Dracula, transpus atât în român cât şi pe marele ecran. În schimb, construcţia personajului din român, diferă foarte mult de modul în care erau descrişi majoritatea vampirilor şi forţele răului în acele vremuri, că fiind nişte creaturi hidoase, de cele mai multe ori respingătoare şi a căror natură malefică poate fi cu uşurinţă recunoscută de oameni. Contele Dracula este descris că fiind fermecător, ceea ce îl ajută să îşi ascundă adevăratele intenţii, cu o forţă fizică nemaintalnita şi imunitate la metodele obişnuite de atac.

Trebuie recunoscut faptul că dacă Bram Stoker nu ar fi scris romanul în anul 1897, Dracula/Vlad Ţepeş ar fi rămas necunoscut în afară României. Deşi romanul trece cu mult de limita reală şi istorică, învestirea lui Vlad Ţepeş cu atributele unui vampir, îl face să aibă o notorietate extrem de mare şi persistenţa în timp.

Prima ecranizare a romanului a fost făcută în Germania, în anul 1922 şi s-a numit „Nosferatu- Simfonia Groazei”, avându-l în distribuţie pe actorul Max Schreck. Cea mai fidelă ecranizare a romanului, dar şi cea mai cunoscută rămâne cea a lui Francis Ford Coppola din anul 1992, având în distribuţie actori consacraţi precum: Gary Oldman în rolul Contelui Dracula, Anthony Hopkins, Winnona Ryder, dar şi Keanu Reevs.

Alte legende care au dus la asemănarea dintre Dracula şi Vlad Ţepeş…

Una dintre legende spune că Vlad Ţepeş, plecat la lupta, îşi lasă soţia mult-iubita, Elisabeta, singură în castel. Turcii pun la cale un plan în urmă căruia atacă castelul iar regina se sinucide. Vlad Ţepeş se întoarce acasă şi îşi găseşte soţia într-o baltă de sânge, fapt pentru care, plin de durere îl huleşte pe Dumnezeu şi îşi vinde sufletul Diavolului, în schimbul nemuririi.

O altă legendă spune că transformarea lui Vlad Ţepeş în Contele Dracula, cel însetat de sânge se datorează faptului, că potrivit obiceiului din acea vreme, învingătorul unei lupte îşi potolea setea cu sângele celor învinşi.

sursa: national-magazin.ro/agerpres.ro