Făcând o ochire retrospectivă critică asupra acestei frământate perioade, îmi asum totul ce am scris, inclusiv erorile și naivitățile. Scrisul în fiecare zi, plus activitatea de rutină a unui director de publicație, solicită disciplină și concentrare maxime. Detractorii mei, care, constant, m-au urât și mă urăsc la comandă, în lipsă de argumente, mă acuză de lipsă de consecvență și îmi reproșează că eu, chipurile, am lustruit cândva imaginea lui Roșca, apoi a lui Filat, dar, fiind „cumpărat”, i-am „trădat” și am trecut la „alt stăpân”. Niciodată nu am răspuns acestor calomnii, fiindcă sunt convins că autorii lor știu foarte bine că adevărul e altul: nu eu am trădat, ci acei „lustruiți” de mine, fraternizând cu armata dușmană. Astfel, nu eu am îngropat fostul PPCD proromân, ci Roșca, nu eu am trecut la Voronin, ci Roșca, nu eu am făcut din fostul PLDM un fel de Partid Democrat Agrar, ci Filat, nu eu am făcut din Filat un fel de Sangheli și Popușoi, ci însuși Filat.
În această ordine de idei, voi invoca un „detaliu” despre care nu am scris niciodată. Când PLDM a făcut publice listele cu candidații în deputați și am văzut în ele, pe loc de trecere, numele lui Chiril Lucinschi, fiul ex-președintelui Petru Lucinschi, am avut o presimțire neagră. Am tăcut însă („în numele cauzei”), refulându-mi sentimentele, încercând să mă conving pe mine însumi că lumea se schimbă, că fiul ex-președintelui e totuși dintr-o altă generație, că poate sunt prea radical ș.a.m.d. Iată însă că m-am înșelat. Ajungând în fruntea Comisiei pentru mass-media, Chiril Lucinschi în sfârșit și-a manifestat esența: a scris o scrisoare la CCA prin care solicita ca volumul de producție autohtonă la radioteleviziuni să crească până la 30 de procente. Deci lui Chiril Lucinschi și 30 de procente i se pare prea mult într-un stat suveran și independent care tinde să intre în familia țărilor europene! Acest gest politic al deputatului PLDM nu mi se pare acum deloc întâmplător și o bănuială neagră mă macină că această scrisoare Lucinschi a coordonat-o cu conducerea partidului…
În această ordine de idei, haideți să ne amintim de o teză lansată în vara anului 2011 de către liderul PLDM, V. Filat, în prima sa ieșire publică împotriva „păpușarului”: cel mai mare pericol pentru R. Moldova nu e comunizarea, ci mafiotizarea țării. Atunci am realizat că de fapt am fost trădați, deoarece lupta pentru decomunizarea, desovietizarea și europenizarea Moldovei a fost substituită prin reglări de conturi pe frontul afacerilor personale. A devenit clar că liderii „noii clase politice” se deosebesc de cei vechi prin două calități. Prima: fiind mai tineri, sunt mai dinamici și-și rezolvă propriile interese și probleme cu o viteză mai mare. A doua: sunt mai rapace și mai cinici. La capitolul cinism, liderul PLDM ne-a furnizat o mostră antologică: atunci când a avut nevoie de autoritatea morală a poetului Gr. Vieru, Filat l-a convins pe Călin Vieru să accepte să candideze pe lista PLDM, îl ruga să ia cuvântul la mitinguri, edita calendare scumpe cu Gr. Vieru ș.a.m.d. Când s-a văzut cocoțat sus, l-a umilit cu nerușinare pe fiul marelui poet, determinându-l să părăsească PLDM. S-a ajuns acolo unde nu aș fi crezut vreodată că se poate ajunge: asasinii morali ai lui Gr. Vieru azi sunt cei mai ardenți susținători ai ex-premierului. Moralmente, eu rămân alături de Vieru: spuneți-mi, vă rog frumos (ca să reiau un clișeu al ex-premierului), în cazul acesta cine pe cine a trădat?
….În acești 16 ani, am scris mii și mii de articole, care mai bune, care mai proaste, care mai obiective, care mai subiective. Am fost, totodată, cel mai preferat „sac de box” pentru golanii de presă plătiți. I-am lăsat în plata Domnului, fiindcă chiar cred că Dumnezeu nu bate cu bățul. Și apoi, astea sunt „regulile de joc” în „țara mea, poveste de succes”. Ce s-a schimbat în acești 16 ani? Nu mă grăbesc cu răspunsul, recunosc însă că uneori mi se pare că nu trăiesc, ci privesc un film vechi, pe care l-am vizionat de sute de ori, eu fiind singurul spectator într-o sală rece și pustie.
