Da, odată ce locuieşti mai mulţi ani într-o ţară străină, începi să gândeşti în limba ţării respective, dar nu cred că e posibil să-ţi uiţi „întâmplător” limba maternă şi să vorbeşti cu cei dragi într-o nouă limbă. Mai ales, s-o faci demonstrativ, cu fală, precum am auzit aseară la o terasă: „Aduceţi-mi, vă rog, un gelato”. Dacă ei vor să arate că vin din altă ţară, de ce o fac prin felul de a vorbi, dar nu prin codul bunelor maniere împrumutate de la străini? Vorbesc în locuri publice cu superioritate, îşi scot în prim-plan bijuteriile şi maşinile. Chiar că… fală goală, traistă uşoară.
