Procesul de pregătire a lotului nostru naţional către evenimentul de anvergură din Japonia trebuie să recunoaştem că a fost unul la nivel înalt. Recunoaşte acest fapt conducerea federaţiei sau nu, însă cantonamente centralizate de pregătire, cu o asistenţă, în limita posibilităţilor, desigur, din partea autorităţilor, de mai mult timp nu au fost organizate şi acordate pentru echipele selecţionate. Consider că în lot au fost cooptaţi, cu certitudine cei mai buni sportivi, deşi, poate era binevenită şi prezenţa într-o categorie sau două feminine, or, nu cred că au dispărut în totalitate, talentele autohtone la acest capitol.
Chiar şi în absenţa reprezentantelor sexului slab în lotul moldovenesc, se poate afirma că ne-am deplasat la turneul japonez cu o echipă competitivă, aptă de a lupta pentru un loc prestigios în clasament. Mai ales că şi motivaţia sportivilor era asigurată de intenţia federaţiei naţionale de profil, de a-i asigura pe fiecare medaliat moldovean cu câte o garsonieră nouă în capitală.
„Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la târg”, spune o vorbă din bătrâni şi aceasta se potriveşte perfect cu realitatea de la Campionatul Mondial. Fiecare naţiune care şi-a asigurat prezenţa la acest for a venit cu sportivi foarte bine pregătiţi aflaţi într-un progres continuu. Despre concurenţa din fiecare categorie de greutate distinctă, elocvent ne vorbeşte numărul de participanţi – în mediu câte 60-70 sportivi, care se află în permanent progres competiţional. Desigur, în aceste condiţii este extrem de dificil să aspiri la un loc în top-10, însă, totodată, nu cred că eliminarea din rundele preliminare ne face faţă, nouă ca naţiune şi luptătorilor ca sportivi profesionişti.
Scuzele previzibile care pot fi invocate de antrenori şi oficiali în motivarea rezultatelor modeste înregistrate nu sunt de neglijat. Într-adevăr, în alte state, inclusiv cele vecine (România, Ucraina, Rusia, Bulgaria etc.), investiţiile în fiecare performer sunt mult peste ale noastre. Însă banul nu creează talentul şi măiestria sportivă. Banul nu învinge adversarul, ci doar munca şi străduinţa pe arena de luptă.
Fiecare din cei opt judocani moldoveni prezenţi la Mondialul din Tokyo a făcut un pas important în cariera sa personală, deja prin faptul că a participat la un asemenea eveniment. Însă în analele sportului modern se vor înscrie doar titlul de campioană, ocupanţii primelor trei, cinci sau zece locuri din clasament, nu şi luptătorii care au pierdut în primul sau al doilea meci din runda preliminară.
Trecând peste toate emoţiile negative, trebuie să recunoaştem că aceşti opt talentaţi luptători moldoveni (inclusiv patru din Hânceşti), sunt exponenţi ai sportului moldovenesc şi nu putem fi indiferenţi faţă de rezultatele pe care le-au consemnat în cadrul forului sportiv japonez. Şi chiar dacă nu vor intra în statisticile judoului mondial, evoluţiile lor trebuie să rămână înscrise în istoria sportului autohton:
60 kg – Artiom Nacu a pierdut de la Yunlong He (China);
60 kg – Octavian Nacu a pierdut de la Amartuvshin Dashdavaa (Mongolia);
66 kg – Nicolae Crăciun a învins pe Siyabulela Mabulu (Africa de Sud) şi a pierdut de la Michal Poppiel (Canada);
66 kg – Victor Scvorţov a pierdut de la Dastan Ikibaev (Kazahstan);
73 kg – Marcel Trudov a pierdut de la Christopher Voelk (Germania);
81 kg – Valeriu Duminică a pierdut de la Ole Bischof (Germania);
81 kg – Sergiu Toma a pierdut de la Sirajudin Magomedov (Rusia)
-100 kg – Stanislav Cernega a pierdut de la Levan Zorzoliani (Georgia).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
