Munteanul din codrii Hânceştilor

Chiar de la primul schimb de vorbe cu interlocutorul meu, am înţeles că pădurarii sunt nişte oameni deosebiţi, consacraţi meseriei, în caz contrar, spune Leonid Munteanu, pădurea numaidecât se va răzbuna. Un „stăpân al pădurii” are nu numai misiunea de a păzi de hoţii de lemne o anumită suprafaţă de teritoriu forestier, precum cred unii. El administrează procesele de curăţare a pădurii, de sădire a unor noi suprafeţe, de colectare a seminţelor, în plus, supraveghează animalele sălbatice pe timp de iarnă, luptă cu braconierii etc.

Nu pierde timpul cu „reglări de conturi”

Leonid Munteanu e pădurar de 25 de ani şi are în grija sa 569 de hectare de pădure. Localnicii menţionează că, în activitatea sa, el a demonstrat întotdeauna onestitate şi corectitudine. Anume exemplul lui contrazice vorbele că „toţi pădurarii fură pădurea”… Totuşi, principala lui misiune este să păzească nepreţuita comoară verde, codrii seculari, ceea ce este foarte dificil în ultimii ani, când hoţii de pădure au devenit mai organizaţi şi mai agresivi, iar mulţi dintre ei sunt posesori de arme.
În urma confiscării armelor de la persoanele care încalcă legea, el deseori a fost intimidat şi chiar ameninţat. Dar Leonid Munteanu nu-i dintre acei care îşi pierd timpul cu „reglări de conturi”, are alte lucruri de făcut, căci, chiar dacă pare o veşnicie permanentă, pădurea nu aşteaptă. Primăvara şi vara trebuie să organizeze prăşitul teritoriului pe care au fost sădiţi puieţii. Pentru ocolul silvic respectiv au programat să sădească în fiecare an câte 60-80 de hectare de pădure. Este o parte din proiectul care prevede împădurirea R. Moldova, timp de zece ani, pe o suprafaţă de 180 de mii de hectare. Primăria locală alocă terenul, pe care, după trei-cinci ani, pădurea începe să foşnească. Mai e curăţatul pădurii în perioada de iarnă. Tot atunci, după prima zăpadă, se face o statistică a animalelor sălbatice care locuiesc pe un anumit perimetru de pădure. În codrii de la Hânceşti vieţuiesc acum căprioare, cerbi, mistreţi, vulpi, iepuri… Pădurarul ne spune că numărul acestora este în creştere, menţionând că doar lupii se întâlnesc mai rar – sunt animale care preferă liniştea.

Cu Garda forestieră la marginea pădurii

Leonid Munteanu îmi mai spune că, în ajutorul pădurarilor, a fost creată Garda forestieră. Din aceasta fac parte trei grupuri, plasate în nordul, centrul şi sudul republicii. Din păcate, gardiştii forestieri, în loc să susţină şi să ajute pădurarul în activitatea sa, nu fac altceva decât să-l urmărească sau să stea la marginea pădurii şi să controleze maşinile care ies din ea. Dar ei sunt plătiţi din bugetul ocolului silvic. Bunăoară, pentru un grup format din şapte persoane se cheltuiesc anual 500 de mii de lei şi 600 de litri de motorină. „S-a creat o debandadă şi în domeniul silvic, continuă pădurarul. Foarte mulţi directori de ocoluri silvice, care erau persoane cu studii de specialitate, au fost înlocuiţi cu foşti poliţişti, brigadieri sau foşti preşedinţi de colhoz. Aceştia au compromis imaginea pădurarilor, despre care se vorbeşte acum că sunt şi ei nişte hoţi de pădure”.
O altă problemă cu care se confruntă de la o vreme pădurarii este lipsa forţei de muncă. Lumea harnică este plecată peste hotare, tineretul care a rămas nu doreşte să muncească, iar bătrânii nu mai au putere. Dar ocolul silvic plăteşte pentru tăierea programată a pădurii, pentru plantarea noilor terenuri de conifere, prăşirea şi îngrijirea lor. Chiar şi tinerii specialişti nu dau buzna la Casa pădurarului, deoarece se tem de un volum atât de mare de lucru, nu acceptă izolarea de societate, dar nici faptul că vor locui într-o localitate unde viitorii lor copii nu vor avea posibilitatea să meargă la grădiniţă sau la şcoală. În schimb, interlocutorului meu îi place un asemenea mod de viaţă şi chiar se mândreşte cu familia sa. Fiica a absolvit Facultatea de Ecologie, iar feciorul îl ajută în munca sa de la ocolul silvic. I-a fost greu când copiii erau mici, apoi când, elevi fiind, trebuiau să parcurgă zilnic vreo zece kilometri până la şcoală. Dar asta-i viaţa pădurarului şi a familiei sale. Sigur că salariul de 1800 de lei nu-i ajunge să-şi întreţină familia, aşa că îi salvează gospodăria de pe lângă casă, unde am văzut vaci, iepuri, păsări, porci. Un gospodar nu se pierde, chiar dacă trăieşte… în pădure.

Anastasia Moraru,
stagiară la TIMPUL