Constantin Tănase

„Naționalistul” Voronin

Încălcăm astăzi această tradiție și publicăm alocuțiunea lui V. Voronin, rostită sâmbătă la serata de creație a poetului Grigore Vieru. Nu comentăm astăzi această alocuțiune, limitându-ne la următoarele precizări. Prima: a fost o serată românească de excepție, care a contrastat cu mesajul moldovenist și antiromânesc al lui Voronin. A doua: alocuțiunea ne-a parvenit la redacție de la computerul lui Sergiu Mocanu cu indicația că autorul ei este Sergiu Mocanu, consilier prezidențial cu „misiuni speciale”… A treia: de mult nu am citit un asemenea text nesimțit, care a substituit componenta fundamentală a operei lui Vieru – românismul și unitatea neamului românesc – printr-un moldovenism separatist dezgustător. Naivă credința comuniștilor că pot să-l confiște pe Vieru, precum naivă – dar periculoasă! – e credința unor intelectuali, înainte de toate, scriitori, care cred că-l pot converti pe Voronin la românism. Și Vieru, și Voronin rămân ceea ce sunt – un mare poet român, iar Voronin – un mare antiromân, un politician comunist de croială stalinistă care persistă în teoria rusească despre „două limbi și două popoare”. Dragostea „subită” a lui Voronin față de Vieru nu poate schimba această realitate, chiar dacă Voronin s-a declarat „naționalist”.
Alocuțiunea lui Voronin foiește de „metafore” de genul „Vieru ne-a prins cu sufletul de cleampa ușii”, care jignesc și pe Vieru, dar și pe cititorul lui Vieru. E o insultă adusă marelui poet și faptul că autorul alocuțiunii citează greșit din poezia acestuia, denaturându-i mesajul: „această dragoste adună moldovenii acasă, „grămăjoară într-o singură icoană” (luat între ghilimele și dat cu gras). La Vieru e altceva, citez: „O, neamule, tu, adunat grămăjoară, ai putea să încapi într-o singură icoană”.
Nu lipsesc nici absențele de genul în lipsa unor opere artistice, oamenii noștri cad pradă presei periodice”, de parcă în țările unde se scriu mai multe opere artistice lipsește presa periodică… Așa e când te deranjează această presă periodică…

Fragment din cartea „Blestemul de a fi”, 2009 

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *