„Nekrotitanium” și haz de necaz

În R. Moldova, teatrul „de luni” a ajuns odată cu vizita lui Mihai Fusu în România. Acesta a fost creat în iarna lui 2009, „de parc-am fi prevestit revoluția din aprilie”, vorba fondatorului. Astfel, a fost lansat primul teatru independent „Teatrul Luni”, din Chișinău.
Cei care au ales să se odihnească la teatru, făcând teatru în unica lor zi liberă, sunt actorii Alexandru Pleșca, Ghenadie Gâlcă, Snejana Puică, regizorii Luminița Țâcu, Mihai Fusu și alți oameni ai artei, care te invită să cunoști o nouă latură a teatrului, în fiecare „luni, la opt”, la „Foosbook”.
Cel mai important, totuși, este că, obligatoriu, după încheierea spectacolului, publicul este invitat la un pahar de vin fiert și discuții cu actorii și regizorii.

Ei bine, după spectacolul „Nekrotitanium”, bazat pe romanul cu același nume, scris de Micleușanu și Braghiș, am considerat că cere mai mult timp pentru analiză, înainte de a fi comentat. Jucat de Alexandru Pleșca, regizat de Luminița Țâcu, a ajuns în fața mea ca o combinație perfectă între violență, sarcasm, prostie, moldovenism, răutate și alte caracteristici ale „mioriticilor”. După cum a zis Mihai Fusu, „Nekrotitanium” este un spectacol despre „violența gratuită, macabră, ironizată într-un mod foarte acid”.

Borea Gavriliuc, Mişa Pleoaşcă, Valera Pelin și soția lui, Liuba, Victor Bulbuc, Grişa Rotaru, Serafima Cozonac și mulți alții, dar cel mai important, Ionel, nepotul nemuritor, au dat nume celor mai ridicole și revoltătoare personaje. Mai mult decât atât, deși într-o manieră hiperbolizată, spectacolul mi-a întins nervii la maximum, ajutându-mă să înțeleg că, făcând haz de necaz, e mai ușor să observi tot ce se întâmplă în societate.

Cât de cinic ar suna, doar în așa fel cruzimea și setea de putere și bani nu mai par atât de periculoase. Mai mult, talentul lui Alexandru Pleșca de a povesti despre niște crime exagerat de însângerate, despre alegerile ridicol de greșite ale unor personaje, dar și interacțiunea lui cu publicul transformă acest spectacol într-o istorie care ajunge să fie povestită doar noaptea.

„Nekrotitanium” este un spectacol neordinar, și nu fiindcă este necenzurat, ci pentru că scoate din spectator cele mai ascunse temeri, sapă în subconștient sau vorba autorilor – „ot Şanhaia do Dubaia!”.