Nicolae Negru: Fermierii merită 700 milioane de lei

Chiar a doua zi după ce magistrații Curții Constituționale au interzis așa-zisul partid Șor, la orizont sau, mai concret, în centru Chișinăului și-a făcut apariția o forță nouă – apolitică, de data aceasta – care poate pune la o nouă încercare stabilitatea Republicii Moldova.

Ne referim la „Forța Fermierilor” – o asociație fondată nu demult, ce a spulberat, cu tractoarele sale, momentul de respiro și perspectiva unei vacanțe estivale pentru guvernanți. (Cum a reușit un politician, – Alexandru Slusari, ex-deputat și ex-vicepreședinte al Parlamentului, ex-președinte al Platformei DA – să constituie o asociație non-politică și să-i țină la distanță pe colegii săi politicieni, interzicându-le să se pronunțe pe marginea protestelor inițiate de fermieri, ar fi o altă temă de discuție), scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Era de presupus că fermierilor le va ajunge cuțitul la os, nici până la război ei nu au fost răsfățați cu subsidii, explozia prețurilor, inflația, apoi și seceta, i-au lovit cel mai tare pe ei… Guvernul le-a mers în întâmpinare, a îndeplinit revendicările legate de plata subsidiilor până la sfârșitul lunii iulie, peste 1,6 miliarde de lei, de restituirea TVA, dar mai e nevoie de circa 700 de milioane de lei, conform estimărilor făcute de asociație, pentru a supraviețui economic și a-și salva afacerile, iar în bugetul public lipsesc acești bani.

Dl Slusari recunoaște că guvernul nu are de unde lua acum 700 milioane de lei, decât de la UE. Demersurile corespunzătoare nu au fost făcute la timp, și mulți fermierii vor falimenta, dacă nu își vor plăti împrumuturile, afirmă el. S-a intrat în impas, cu alte cuvinte. Guvernul dorește să-i ajute pe fermieri, dar nu poate, iar fermierii înțeleg dificultățile guvernării, dar nu mai pot aștepta.

Nu se cunoaște care e numărul fermierilor reprezentați de Forța Fermierilor și dacă Federația Națională a Fermierilor susține sau nu protestele inițiate de Alexandru Slusari, însă nu poți acorda ajutor financiar doar celor care protestează, care blochează cu tractoarele traficul din Chișinău. Cu ei s-au întâlnit premierul Recean, președinta Maia Sandu, președintele Parlamentului Igor Grosu… Ultimul a anunțat că s-au mai găsit 200 milioane de lei, îndemnându-i să revină la masa negocierilor. Dar de unde s-au găsit? S-a luat din alte domenii? În acest caz există riscul ca, mâine-poimâine, să iasă în stradă alți nemulțumiți…

Societatea, și sătenii, și orășenii, urmăresc cu atenție conflictul între fermieri și guvern. Un chișinăuian se revolta că agricultorii au venit la protest cu tractoare noi, dar se plâng de lipsă de bani. „Ați dori să vină cu sapele?” – se interesă cineva. Faptul lăudabil că guvernul îi ia pe protestatari în serios denotă 1) că fermierii au dreptate și 2) că ignorarea lor i-ar putea aduce prejudicii mari guvernării în acest an electoral.

Problema trebuie privită și din alt unghi de vedere, nu doar financiar sau electoral: fermierii aparțin unei categorii deosebite de cetățeni, pe care dacă îi pierdem, punându-i în situația de a-și căuta norocul prin alte părți, țesătura socială a satului va fi afectată iremediabil, va suferi schimbări „organice”. Da, nu vom muri de foame, ne putem salva cumpărând totul de la supermarketurile, care se alimentează mai mult din import, terenurile lucrate de fermieri le pot lucra băncile, dar existența satelor noastre, îmbătrânite, depopulate, va fi pecetluită.

E un truism să spui că agricultura nu e doar meserie, experiență, cunoștințe, că e și mod de viață, dar acesta e adevărul, fermierii asigură continuitatea pe o parte fundamentală a existenței noastre în istorie, cea legată de pământul, de câmpurile pe care le-au cultivat părinții și străbunii noștri. Fermierii constituie azi nucleul economic al satului, ei mai feresc localitățile rurale de la ruină completă, contribuie să nu le acopere pârloaga, vegetația sălbatică. Sigur, se poate discuta dacă mai merită ținute, dacă nu ar fi cazul să ne despărțim curajos și definitiv de ele, căci și-au trăit traiul, dar de ce să ne grăbim, lucrul acesta vom reuși să-l facem oricând? Poate între timp le găsim o aplicare practică în lumea tot mai volatilă, pe cale de a se muta în spațiul virtual.

În sate mai sunt oameni, să nu-i condamnăm, ele mai prezintă, orice s-ar spune, niște valori culturale, identitare, pe care, dacă le pierdem, va fi imposibil să le recuperăm. În sate rămân cimitirele noastre, dacă mai contează. 700 milioane de lei nu e o sumă mare! Fermierii le merită pe deplin. Ar fi o investiție sentimentală, poate nerentabilă, poate nu întru totul rezonabilă, dar esențialmente umană, în zorii unei lumi cu intelect artificial.