Noi detalii despre atacul de la Makiivka: Majoritatea soldaților ruși erau beți, unii au început să tragă între ei

Pe rețelele canalele de Telegram rusești au apărut noi informații despre atacul ucrainean cu HIMARS asupra cazărmii rusești de la Makiivka, printre acestea numărându-se faptul că soldații din clădire erau atât de intoxicați cu alcool încât doar cei relativ treji au reușit să scape, scrie Hotnews.

Deja era cunoscut faptul că atacul cu lansatoarele multiple de rachete americane a avut loc la un minut sau două după miezul nopții, când militarii ruși cazați într-un internat al unei foste școli profesionale sărbătoreau Anul Nou. Comandanții acestora au supraviețuit fiindcă au celebrat noaptea de Revelion în altă parte, departe de soldații lor.

Însă acum administratorii a două canale de Telegram din Rusia, „Samara Protocol” și „Samara împotriva războiului”, au intervievat mai mulți supraviețuitori, salvatori și rude ale celor prinși în atac, cercetătorul independent Chris Owen făcând un rezumat al constatărilor pe pagina sa de Twitter.

Un soldat care a fost trimis să ajute la îndepărtarea molozului și recuperarea morților a declarat că aproape 300 de militari ruși au fost uciși, în timp ce un altul a coroborat informațiile anterioare potrivit cărora în clădire se aflau în jur de 400 de persoane în momentul atacului.

Cu puțin timp înainte de miezul nopții unul dintre soldații ruși l-a sunat pe fiul său să îi spună că bărbații „se pregătesc pentru sărbătoare, au prăjit kebab și pun masa, că ultimul apel este la 22:00, ora Moscovei și că mănâncă și apoi vor merge la culcare, fiindcă sunt foarte obosiți”.

Însă, unul dintre supraviețuitori a relatat că soldații erau beți, ceea ce le-a afectat șansele de supraviețuire.

„Doar cei care au fost suficient de treji să reacționeze rapid și să fugă au supraviețuit. După primele explozii a existat confuzie și unii oameni au început să tragă între ei”, a relatat acesta, precizând că mulți dintre soldați erau recruți care au fost mobilizați fără a se ține cont de condiția lor fizică.

„Au luat pe toată lumea, indiferent de forma lor: două picioare, două mâini – mergeți la luptă. Nu aveai cum să scapi, alternativa era să mergi direct la închisoare”, a mai povestit acest supraviețuitor.

Moarte și viață în armata rusă

Rudele soldaților au relatat la rândul lor că au încercat fără succes să îi convingă pe aceștia să nu plece la război.

„I-am spus nu te duce, nu te duce. Dar el era insistent. A spus că nu poate să fugă”, afirmă una dintre ele.

Pe canalele de Telegram rusești au apărut și unele povești de eroism în timpul atacului, aflându-se că sergentului Artem Apanasov i-a fost conferit Ordinul pentru Curaj al Rusiei pentru salvarea unora dintre camarazii săi.

Acesta ar fi scăpat în urma atacului deși era rănit, fie sărind de pe un geam, fie fiind propulsat prin acesta de la etajul 3 al clădirii de suflul uneia dintre explozii.

Se pare de asemenea că în unele situații a fost destul de aleatoriu cine a supraviețuit și cine a murit. Unul dintre soldați a fost aruncat în afara clădirii de o explozie, scăpând cu doar o rană minoră la umăr, în timp ce bărbatul care era în patul de lângă el a fost ucis. Majoritatea soldaților au fost însă îngropați sub dărâmături.

Autoritățile ruse au instaurat cenzura privind pierderile suferite în atacul cu sisteme HIMARS

Guvernul regional din Samara, regiunea rusă de unde proveneau majoritatea militarilor, a plătit pentru înmormântări, una dintre rudele bărbaților uciși afirmând că administrația locală „face ceea ce trebuie, ne ajută în fiecare fel posibil, și-a cerut scuze pentru ceea ce s-a întâmplat și ne-a oferit condoleanțe”.

Însă multe alte rude ale soldaților aflați în cazarma de la Makiivka se plâng că încă nu au nicio veste despre ei, la aproape 3 săptămâni după atac. Peste 50.000 de oameni au semnat o petiție care cere publicarea unei liste a celor morți.

Ministerul rus al Apărării a anunțat însă că nu va publica o listă a victimelor, susținând că ea ar fi utilă serviciilor de informații străine.

Rudele soldaților povestesc că sună fără succes la birourile de înrolare, spitale și o linie de urgență creată de ministerul Apărării de la Moscova, dar că au încercat să sune și în Makiivka să afle informații.

„Sunt uimit de cum funcționează lucrurile în țara noastră. Când se întâmplă ceva prima oară ei (oficialii) vorbesc timp de câteva zile și apoi se instalează tăcerea pe toate fronturile”, afirmă una dintre rudele bărbaților.

Multora dintre familii le este însă frică să vorbească despre situație, temându-se că ar putea pierde „banii de sicriu” oferiți de autorități sau că ar putea păți alte lucruri mai grave.

De asemenea, se pare că motivul pentru care majoritatea informațiilor despre urmările atacului apar doar pe canalele de Telegram rusești ține de faptul că cenzorii ruși șterg sistematic orice postări despre acestea care sunt făcute pe rețelele de socializare încă disponibile în Rusia, precum Vkontakte.

Pe cine a tras Rusia la răspundere pentru masacrul de la Makiivka

Ukraîinska Pravda notează de asemenea că autoritățile ruse ar fi găsit „vinovații” pentru masacru, după ce inițial au dat vina pe victime că și-au dezvăluit poziția prin folosirea telefoanelor mobile pentru a vorbi cu rudele în noaptea de Anul Nou.

Șeful adjunct al poliției din Makiivka și 7 dintre polițiștii aflați în subordinea sa au fost trași la răspundere, toți fiind arestați sub acuzația de „neglijență în serviciu”.

Nu este clar ce li se impută propriu-zis acestora întrucât armata rusă a fost cea care i-a cazat pe soldați într-o clădire în care erau depozitate și munițiile care au explodat în momentul atacului.

Există informații că polițiștii au fost trimiși ulterior în prima linie a frontului din Donețk, deși deocamdată nu există niciun indiciu care să sugereze ar fi fost dispusă vreo măsură împotriva comandanților militari responsabili de situație.