Chimicalele folosite la creşterea florilor i-au crăpat mâinile sângerânde, ale Valentinei Sârghi şi i-au stricat sănătatea pentru toată viaţa. Nu numai ea a devenit invalidă, dar şi soţul său, altădată lemnar, fost luptător în Afganistan, care şi-a tăiat mâinile la strung. Mai întâi, Valentina a lucrat la stat, la sere, pentru ca apoi să se descurce singură cu florile în piaţa de la Docuceaev…. Între timp s-a şi împrietenit cu ele. „Intru în gheretă şi le spun: „Bună dimineaţa!”. Ele se bucură şi îşi ridică petalele”, ne spune femeia. Vorbeşte şi plânge, stăpânindu-şi cu greu lacrimile… Aflăm că are şi doi copii, dar unul i-a fugit din ţară, pentru că nu-şi găsea aici de lucru. Şi al doilea e bătut de aceleaşi gânduri. Cu toate acestea, unii cred că Valentina e milionară…
„Lupul, unde mănâncă oaia, vine şi mai caută”
Peste mări şi ţări a plecat şi familia Verei Dulghieru, care la fel vorbeşte cu florile ca şi cu nişte oameni. „Dacă nu vorbeşti cu florile, nici nu poţi să le vinzi, căci ele înfloresc, auzindu-te”, se justifică ea. Femeia ne povesteşte că soţul ei a vrut să deschidă aici o cooperativă, dar, văzând ce tâlhărie e în Moldova, s-a dus în America. O invită şi pe ea, dar Vera refuză – nu crede că ar putea învăţa engleza… Şi fiul său a plecat în SUA, iar fiică-sa a fost în Franţa de unde, întorcându-se, i-a cumpărat o gheretă de 12 metri pătraţi, instalată acum în apropierea Cinematografului „Gaudeamus”. „Am fost de mii de ori la Primărie şi am cerut o gheretă, dar nouă, celor din pătura de jos, nu ni se permite aşa ceva. Fiicei mele i-a fost milă de mine şi m-a salvat…”, afirmă Vera. Dacă, la început, ea lucra în bază de patentă, care costa 450 de lei pe lună, din 2007 vânzătorii de flori au fost obligaţi să-şi deschidă întreprinderi individuale. Chiar dacă acestea le-au fost fondate din banii statului, situaţia a început să se complice. Pentru că, în afară de cheltuielile mai mari, florarii trebuiau să-şi cumpere şi aparate de marcaj. E adevărat că doi ani n-au fost controlaţi şi au putut activa şi fără acestea. Din 2009 însă, susţin florarii, Fiscul îi amendează ca în codru… Prima amendă constituie 5000 de lei, a doua şi cele repetate – 18 mii. La rândul lor, florarii spun că refuză să-şi cumpere aparate de marcaj, fiindcă astfel n-ar mai ţine piept cheltuielilor.
Vera Dolghieru, de exemplu, plăteşte 2700 de lei pe lună pentru autorizare, 80 de lei pentru amenajarea teritoriului, 4040 de lei pe an pentru asigurarea socială, 2400 lei pe an pentru asigurarea medicală şi altele, cheltuielile totale ridicându-se la peste 20 de mii pe an. „De-aş avea şi aparatul acela, ar trebui să-mi angajez contabilă, să-i dau leafă şi să-i plătesc impozitele. Aş intra în pierderi… Mai mult, ni se cere să invităm o comisie – ale cărei servicii costă iarăşi bani buni – care să înregistreze fiecare floare ofilită şi aruncată. Noi zilnic aruncăm braţe întregi de flori – vă imaginaţi cât m-ar costa serviciile unei asemenea comisii? Să vină guvernanţii ca să stea cu noi şi să vadă cum muncesc „milionarii”. Să se sufoce cu noi vara şi să dârdâie de frig iarna. Să vadă cum ne pândesc ăştia de la Fisc, pentru că lupul, unde mănâncă oaia, vine şi mai caută…”, spune femeia, precizând că are un venit lunar de trei-patru mii de lei. Revoltată, a luat şi ea parte la protestul de marţi al florarilor, care solicitau să li se permită să activeze iarăşi în bază de patente. Amintim că viceprimarul Mihai Furtună a anunţat protestatarii că reglementările le vor fi satisfăcute până la 21 iulie, când Parlamentul va pleca în vacanţa de vară.
„Ne trezim cu ochii umflaţi şi mâinile roşii…”
O altă „milionară” e Maria Bobeica din Mileştii Mici, Ialoveni. De 17 ani, de când a rămas fără serviciu – patru dintre care a fost şomeră -, ea vinde flori. Şi-a făcut o seră mică în curte, a semănat garoafe şi vindea o floare cu doi-trei lei. Astăzi are deja o gheretă, unde lucrează împreună cu fiică-sa, Ana. Ele cheltuiesc anual circa 45.000 de lei, plus amenzile, care numai în ultimul an au fost de 12.500 de lei. Şi Ana a avut anterior planuri serioase pentru viitor. A făcut Economia şi s-a angajat la Direcţia statistică, dar, fiind remunerată cu doar 1200 de lei pe lună, a decis că e mai bine să o ajute pe maică-sa. „Îmi fac o bucată de pâine, şi mă dezgustă oamenii care mă cred foarte bogată… Lumea ne arată cu degetul că, de 8 Martie, vindem trandafirii cu 40 de lei bucata. Dar cine ştie că îi cumpărăm cu 32-33 lei şi că, deschizând pachetul, găsim şi flori rupte? Cine ştie şi cât de inofensive sunt florile? Pentru cumpărători nu-s o problemă, dar noi, care lucrăm cu cantităţi mari, avem alergie de la chimicale, ne sunt afectate şi căile respiratorii. Ne trezim câteodată dimineaţa cu ochii umflaţi şi mâinile roşii…”, afirmă Ana.
Piaţa fricii de pe str. Bănulescu-Bodoni
Şi mai complicată e situaţia la piaţa de flori de pe str. Bănulescu-Bodoni. Aici nimeni nu vrea să vorbească deschis, toţi te privesc cu suspiciune, iar cei mai curajoşi te roagă să nu insişti să ţi se prezinte. Din cauză că toţi se tem, printre protestatarii de marţi s-au numărat foarte puţini de la Bănulescu-Bodoni. Toate sufletele de aici tremură de frică la auzul unui singur nume: „Şelin”. Da, este chiar preşedintele Partidului Social Democrat, omul de afaceri Victor Şelin, patronul de facto al acestei pieţe. De jure, cei 13 ari pe care se întinde piaţa sunt luaţi în arendă de firma „Şel & Co.”, fondată de Şelin şi condusă de Maria Curaş. Potrivit lui Nicolae Crăciun, şeful Direcţiei funciare a Primăriei Chişinău, firma a luat terenul în arendă în 1998, iar în 2009 contractul a fost prelungit până în anul 2014. Presa a mai scris despre sumele fantastice pe care le ridică „Şel & Co.” de la florari. Precizăm că firma plăteşte în bugetul municipal, pentru arendă, doar 11 mii 708 lei pe an, pe când florarii care iau terenul în subarendă îi achitau până nu demult firmei câte 1750 de lei pe lună pentru o singură gheretă. În prezent, piaţa, cu 98 de gherete, se află în reconstrucţie. Florarii ne şoptesc îngrijoraţi că, ulterior, preţul pentru arendă ar putea creşte până la 5000 de lei. Un simplu calcul ne arată că, în acest caz, „Şel & Co.” va plăti Primăriei doar zece din 5000 de lei, iar venitul anual al firmei se va ridica la 5 milioane 880 mii lei.
O femeie, care lucrează aici încă de înainte de 1998, ne spune: „La început, plăteam Primăriei şi lucram în condiţii normale. Odată cu venirea lui, mulţi oameni s-au trezit cu contractele reziliate. E de ajuns să scapi o vorbă contra lui Şelin sau a oamenilor săi, sau să nu le faci pe plac, că îţi găsesc imediat motive ca să te alunge. Sau, dacă cineva de-al lor vrea să-ţi ia locul, mâine ajungi în stradă”. În schimb, la această piaţă, lipseşte problema aparatelor de marcaj, fiindcă toţi le au. Fără aparat, nici nu obţii acces pe piaţă. Dar nici acest lucru, ne mai spun florarii, nu-i scuteşte de sancţiunile Fiscului, care vin tot mai des, ca furnicile, şi găsesc întotdeauna motive pentru a-i amenda.
„Aici totul e Şelin – de sus până jos”
Până la 8 martie 2011, florarilor de pe Bănulescu-Bodoni li se mai punea un impediment. Ei afirmă că, timp de vreo şase ani, au fost constrânşi să cumpere flori, pentru a le vinde, doar de la angrosiştii din această piaţă, care se presupune că aveau legături cu Şelin. „Teroarea era atât de mare, încât ne şantajau că, în caz contrar, vom pierde tarabele. Toate actele lor erau ilegale. Pe hârtie se indica preţul unui trandafir de trei-patru lei, iar nouă ni se cereau câte 30 de lei. În ultimul timp, vreo 15 persoane n-au mai rezistat, au lăsat florile şi au plecat…”, ne lămureşte o altă femeie. Ea ne roagă s-o ajutăm, dacă putem, şi ne şopteşte că suferă de ficat, din cauza aceloraşi chimicale, dar nu-şi permite să se trateze, că mai are un copil bolnav acasă. Ea nu vrea bani de la noi, ci patentă, dar noi, din păcate, patente nu avem… „În Olanda, Rusia, Ucraina şi alte ţări, florarii lucrează cu patente. Dar aici cineva ne crede avuţi şi ne scurge de puţinul pe care-l avem. Dacă vor să facă ordine în afacerea cu florile, să-i pedepsească pe adevăraţii profitori, dar nu pe noi, nişte păcătoşi, care vai de steaua noastră cum ne hrănim”, adaugă femeia. La despărţire, ne spune tristă: „Aici totul e Şelin – de sus până jos. Şi noi ne temem. El stă pe scaun, la umbră, primeşte capica şi râde de noi, proştii…”.
Ioniţă: „Nu vom reuşi până la 21 iulie…”
Potrivit viceprimarului Mihai Furtună, Consiliul municipal a luat decizia de a prelungi contractul de arendă cu firma „Şel & Co.” pe neaşteptate. „Când a fost pusă în discuţie această problemă, s-a decis să nu prelungim contractul. Apoi însă, aceiaşi consilieri care s-au opus la început, au inclus aceeaşi chestiune în ordinea de zi a altei şedinţe şi au votat pentru”, susţine viceprimarul. El consideră că problema va fi revăzută în curând de Consiliu, care ar putea rezilia contractul, oferind florarilor „şansa de a avea o relaţie directă cu Primăria, de a economisi bani şi a nu arunca sume fabuloase în buzunare străine”. La multiplele noastre apeluri, nici Şelin, nici Maria Curaş nu ne-au răspuns. De la contabilitatea firmei am aflat că directoarea e plecată la odihnă în străinătate, iar în locul ei nimeni nu poate răspunde la întrebări.
Rugat să explice acţiunile colaboratorilor săi faţă de florari, Nicolae Platon, directorul Serviciului Fiscal (SF) al RM, ne-a explicat că aceştia respectă legislaţia. „De patru ani, nu mai există noţiunea de patentă pentru comercializarea florilor, dar lucrurile nu s-au schimbat deloc. La 1 iunie 2011, la indicaţia mea, colaboratorii noştri au iniţiat un dialog cu vânzătorii de flori, solicitându-se să se conformeze legislaţiei. Este cert că florarii nu transferă nimic în bugetul de stat, deşi volumele de vânzări sunt destul de mari. Cum să se comporte SF?”, susţine Platon. El spune că, totuşi, SF va respecta moratoriul stabilit după protestul de marţi şi nu va sancţiona florarii până la 21 iulie, când deputaţii vor pleca în vacanţă. La rândul său, Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare pentru buget şi finanţe, infirmă că problema poate fi soluţionată atât de rapid. Ioniţă precizează însă că patentele le sunt necesare doar vânzătorilor de flori importate. „Fac şi eu parte dintr-o familie de florari şi vă asigur că cei care cresc flori au dreptul să le vândă fără patentă, şi sunt scutiţi de impozite. Tot scandalul îl avem doar cu vânzătorii de flori străine. Anume pentru aceştia căutăm posibilitatea de a introduce din nou patenta. Vom reuşi acest lucru doar după vacanţă, căci încă nu avem niciun proiect de lege în această privinţă”, a menţionat deputatul.
Deocamdată, florarii mai speră că vor fi auziţi. „Cred că actuala guvernare va face pentru noi mai mult decât cea a lui Voronin, care a furat tot ce a fost în Moldova şi l-a făcut pe Olejka cel mai bogat om din ţară. Cred că ăştia se vor deştepta şi se vor întreba din ce trăieşte lumea care numără fiece bănuţ, cumpărând un pachet de lapte”, ne-a spus Vera Dulghieru. Ca să mai lăsăm loc şi de glumă, m-am interesat dacă, într-adevăr, mulţi crini păstraţi într-o încăpere închisă pot provoca decesul, după cum se spune. Maria Bobeică m-a privit curioasă, apoi a zâmbit: „Nu moare nimeni de la flori…”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
