Expresia ne mai duce și la gândul că pianistul era singura sursă de divertisment în barurile americane. Așa că, dacă îl împuști, chiar dacă nu e cel mai bun pianist, nu o să te mai poți distra cu nimic altceva.
În estul sălbatic moldovenesc/românesc, o înregistrare ascunsă cu președintele PL a ieșit în presă. O discuție internă, a unei organizații politice, a fost făcută public. Cine a înregistrat și cine a dat-o publicității, spre amuzamentul norodului? Deja nu a mai contat, pentru că lumea e interesată să vadă ce cântă pianistul, dacă falsează sau chiar are talent.
Pofta de senzațional a publicului nostru este arhicunoscută. Am văzut-o cu toții la convorbirile dintre Filat și Shor sau la analiza performanțelor sexuale ale fostului premier cu blonda focoasă (sau ștearsă, depinde de gusturi). Este la fel peste Prut, unde înregistrările din dosarele de judecată sunt furnizate jurnaliștilor și îi face pe aceștia simpli cărăuși ai informației în loc să fie ei cei care dezvăluie adevărul și își fac meseria, nu curierat.
Scoaterea înregistrării în presă este la fel de imorală ca și credința lui Ghimpu că poate să-și împiedice membrii de partid să participe la manifestațiile unioniste. Cum ar fi fost însă dacă, atunci când am discutat, foarte aprins, cu același Mihai Ghimpu, înainte de alegerile din octombrie, aveam un reportofon în buzunar și apoi făceam publică discuția? Era o mizerie, iar mizeria nu se scoate cu mizerie, ci cu detergent.
Mie personal mi-au luat ani buni ca să mă decid ce e drept, ce e corect de făcut. Am ajuns la concluzia că nu poți să cobori nivelul Unirii doar pentru a atinge scopul. Scopul nostru este măreț, nobil și poate fi atins pentru că adevărul este de partea noastră. Și va ieși la suprafață, mai devreme sau mai târziu.
Totodată, marele istoric și om politic Nicolae Iorga spunea că „a părăsi o luptă din cauza ticăloșiei mediului e tot una ca și cum ți-ai tăia gâtul fiindcă e noroi afară”. Mediul din R. Moldova este foarte toxic, cu un nivel scăzut al intrigilor politice. Cum altfel îi poate ține în frâu Vladimir Plahotniuc pe atâția dacă oamenii nu ar fi mici, foarte mici, slabi și incapabili. Cei buni evită să lupte pentru că nu se ridică la nivelul așteptării lor. Din cauza lor nu se ridică nivelul!
„Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”
(Edmund Burke)
În capitală, la București, pentru alegerile din 11 decembrie, oamenii de comunicare i-au pus pe pianiștii noștri să meargă cu autobuzul, cu metroul sau cu clasa economic a avioanelor, pentru a arăta cât sunt de umani. Votul oamenilor a decis însă că pianiștii cântau fals. Cam acesta e rezultatul alegerilor din România, pe scurt, nu propagandă, nu luptă între stânga și dreapta, între comuniști și anticomuniști.
Iată și motivul pentru care Mihai Ghimpu a luat 1,8 la sută la alegerile prezidențiale. Noi, în loc să ne concentrăm pe dușman, care este în afara cetății, tragem în pianist! Totodată calculele intrigante conform cărora tineretul nu trebuie „lăsat” la manifestații, de parcă e o proprietate a cuiva, iar televiziuni precum Unirea TV trebuie să fie neapărat a lui Băsescu și nu lupta sinceră împotriva rusificării mass-mediei, ne bagă și mai mult în mocirlă. Însă, nu asta e vina cea mai mare a pianistului Ghimpu! Legea audiovizualului care permitea interzicerea posturilor rusești a fost respinsă în Parlament prin voturile PL, care a vrut să favorizeze anumite posturi locale care nu întruneau condițiile. Asta e o adevărată crimă.
Ce ne facem cu pianiștii noștri? Îi lăsăm să ne cânte manele, blazându-ne că acesta e mediul sau le cerem mai mult? Dacă îi împușcăm, cine ne va mai apăra distracția? Și nevoile, și neamul?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
