În experimentele efectuate într-o grădină zoologică, animalele au apelat la amintiri vechi de 3 ani pentru a rezolva o problemă. Rezultatele cercetătorilor reprezintă prima relatare a unei memorii de o asemenea durată la animale nonumane.
Astfel, studiul oferă noi dovezi în favoarea ipotezei conform căreia memoria autobiografică ar fi putut evolua ca un instrument util în rezolvarea problemelor, însă oamenii de ştiinţă cauţionează că tipul sistemului de memorie folosit de maimuţe antropoide este încă neidentificat.
Și elefanţii îşi pot aminti evenimente, însă mulţi oameni de ştiinţă cred că animalele au un tip de memorie complet diferit de cel al oamenilor.
Acestea îşi pot aminti detalii despre mediul şi despre traseele pe care au călătorit. Mulţi psihologi cred, însă, că amintirile autobiografice ale lucrurilor pe care „eu” le-am făcut, amintirea evenimentelor din trecut şi imaginea evenimentelor din viitor sunt caracteristici doar omului.
Până de curând, cercetătorii susţineau că animalele sunt „blocate” în timp, adică nu pot percepe ideea de trecut sau de viitor şi nu îşi pot aminti evenimente specifice din viaţa lor.
Totuşi, mai multe studii au arătat că până şi gaiţele prezintă o formă de memorie episodică, amintindu-şi când şi unde au ascuns hrana, iar şobolanii îşi amintesc călătoriile prin labirint şi se folosesc de acestea pentru a-şi imagina viitoarele călătorii prin labirint.
„Există dovezi solide ce contestă ideea conform căreia animalele nonumane sunt „blocate” în timp”, afirmă Gema Martin-Ordas, un psiholog de la Universitatea Aarhus din Danemarca şi autorul studiului. „Partea dificilă constă în încercarea de a demonstra că maimuţele antropoide au la rândul lor capacitatea de a-şi aminti conştient evenimentele autobiografice”, recunoaşte Martin-Ordas.
Pentru a vedea dacă cimpanzeii şi urangutanii au amintiri autobiografice ce pot fi readuse în minte ulterior cu ajutorul unui stimul, Martin-Ordas şi alţi doi cercetători au conceput un eveniment memorabil pentru maimuţele antropoide de la Grădina Zoologică din Leipzig.
Așadar, în 2009, opt cimpanzei şi patru urangutani au privit individual cum Martin-Ordas amplasa o bucată de banană pe o platformă ataşată părţii exterioare unei cuşti de test. Maimuţele puteau ajunge la gustare doar prin folosirea unui băţ lung pe care erau nevoite să îl scoată printr-o fantă. Cercetătorul a ascuns două beţe, dintre care doar unul era suficient de lung pentru a ajunge la banană. Animalele au privit cum omul de ştiinţă ascundea instrumentele într-o cutie din două camere diferite. Ulterior, cimpanzeul sau urangutanul participant la studiu era eliberat în zona în care se găseau instrumentele ascunse. Maimuţa antropoidă trebuia să identifice băţul corect, să revină în camera cu banana şi să folosească instrumentul pentru a obţine gustarea.
Fiecare maimuţă antropoidă a fost supusă acestui test de patru ori. „Am vrut să vedem dacă anumiţi stimuli pot readuce respectiva amintire în minte”, a explicat Martin-Ordas. În loc să folosească un singur stimul, precum un miros sau un gust, cercetătorii au oferit maimuţelor „o constelaţie de stimuli: eu, camera şi problema”, a explicat Martin-Ordas. Specialiștii au sperat ca această combinaţie să acţioneze precum un „trăgaci”, astfel că oricând cimpanzeii se confruntau cu această sarcină alături de Martin-Ordas, ei să-şi amintească de faptul că vor trebui să caute instrumentul corect.
De-a lungul următorilor trei ani, cimpanzeii şi urangutanii au luat parte la numeroase alte sarcini cu Martin-Ordas în aceeaşi cameră. Uneori aceste teste solicitau folosirea unui instrument pentru a ajunge la o banană, iar alteori erau nevoiţi să găsească un instrument ascuns. Totuşi, maimuţele antropoide nu au retrăit aceleaşi evenimente ca în primele patru teste până într-una din zilele anului 2012.
Atunci, cercetătorii au confruntat maimuţele cu acelaşi experiment şi cu acelaşi om de ştiinţă ca în 2009. Se pare că această combinaţie de stimuli au dus la un „moment-madlenă” în rândul maimuţelor antropoide, căci toate animalele (cu excepţia unui urangutan) şi-au amintit instantaneu ce să facă şi au rezolvat problema.
„Am fost cu adevărat surprins de faptul că şi-au putut aminti acest eveniment şi că au făcut-o atât de repede”, a comentat Martin-Ordas. Rezultatele experimentului au fost publicate în jurnalul Current Biology. Mai mult, șapte maimuţe antropoide din grupul de control nu au luat parte la primul test, din 2009, şi nu au reuşit să găsească instrumentul în testul din 2012.
Un al doilea experiment a arătat că maimuţele pot folosi şi un singur stimul, observarea unui leagăn, pentru a-şi aminti la două săptămâni distanţă că trebuie să folosească o bilă de lemn pentru a obţine un iaurt congelat drept recompensă.
Împreună, cele două experimente dezvăluie că există cel puţin două specii de maimuţe antropoide care „îşi pot aminti evenimente specifice şi pot folosi această amintire pentru a rezolva o problemă anume”, lucru ce nu mai fusese demonstrat până acum. „Trei ani reprezintă o perioadă extraordinară pentru a apela la o amintire, nu doar la animale, ci şi la oameni. Este ceva uluitor”, a comentat Jonathon Crystal, un psiholog de la Universitatea Indiana.
Aceste experimente „ne aduc mai aproape de momentul în care vom putea demonstra că urangutanii şi cimpanzeii au memorie episodică similară oamenilor”, crede Michael Corballis, psiholog cognitiv de la Universitatea Auckland din Noua Zeelandă, cercetătorul care a inventat termenul „călătorie mentală în timp” şi care obişnuia să se numere printre cei ce afirmau că animalele sunt blocate în timp, crez ce nu mai pare actual.
Sursa: descopera.ro
