Lacrima zorilor i-a trezit pe copiii unei mame, care a plecat la cele veșnice. E vorba de mama Ioana de la Lozova, care a născut, crescut și educat 6 copii. Pentru fiecare a avut partea ei de dragoste și s-a risipit în a-i iubi și ocroti.
Astăzi, ba nu, ieri, a plecat spre ceruri. Acolo-și va întâlni soțul Constantin și fiul Dumitru, care poate o așteaptă. Iar pe pământ vor rămâne să n-o uite niciodată: fiicele Nadejda și Vera, feciorii Gheorghe, Nicolae, Victor Avram, nurorile, nepoții și strănepoții. A fost o mamă adevărată și a lăsat pe pământ urme clare, a fost o femeie credincioasă, credea în păcat și în iertarea lui, a fost o gospodină desăvârșită, oricine ospăta la masa ei era mulțumit, era înțeleaptă, cei care vorbeau cu ea erau bucuroși că au cunoscut-o.
Am fost în casa ei de câteva ori, împreună cu Valentina și Victor Avram: m-a impresionat bunătatea, dar și bucuria de a-i fi oaspeți, de a-i gusta din bucatele alese. Ne servea cu de toate nu pentru a se lăuda, ci pentru a ne avea la masă, ca să mai stăm de vorbă, să mai sfătuim.
Mama Ioana va rămâne o icoană vie, avere necurmată a celor care au cunoscut-o, înrămată în aurul neuitării.
Cele spuse mai sus duc la versurile lui Pavel Boțu: „Dincolo de maică-ta / N-are cine exista.”
