Propagatorii înfăţişau bietului ţăran român, cu culorile cele mai frumoase, viaţa plăcută a ţăranului rus; se zicea că magnanimul împărat al Rusiei împarte mari bucăţi de pământ supuşilor săi, că birurile în ţara rusească sunt mici şi lesne de plătit.
Bietul ţăran asculta cu luare-aminte şi credea în frumoasa poveste: Acolo e viaţa lină, acolo e traiul îmbelşugat! Şi ultimul cuvânt al propagatorilor era o speranţă azvârlită în mijlocul neajunsurilor de tot felul ale plugarului român. (…)
Cine făcea această propagandă şi cu ce scop? Iacă cestiunea.
(…) Încetul cu încetul, mergând pe urmele propagatorilor, la 1879 am putut constata că propaganda prinde puteri şi se organizează; că propagatorii sistematizează propaganda lor. Astăzi, prin satele Moldovei, nişte necunoscuţi propagă poporului român, de dincolo de Milcov, că sărăcia din ce în ce crescândă îşi are rădăcinile în birurile grele impuse de către guvernul actual de la Bucureşti; dar că a sosit timpul când împăratul rusesc va libera poporul român de subt jugul aspru al domnului strein pe care l-au adus boierii bucureşteni din ţara nemţească; că pământul ciocoilor se va împărţi ţăranilor de către însuşi ţarul; asemenea se va face cu bălţile, cu iazurile, cu râurile şi pădurile; şi pe tronul Moldovei ţarul va pune pe Grigore Sturdza, domn pământean şi care va fi domn ţărănesc.
O asemenea propagandă se face prin satele Moldovei; ea m-a luminat şi m-a făcut să-i înţeleg sorgintea; dar fiind într-o situaţiune socială care-mi permitea să vizitez societatea aşa-zisă înaltă a boierimii basarabene şi moldovene, am putut sonda şi mai adânc neruşinata conspiraţiune boierească.
În casele domnului Sturdza din Iaşi se adună inamicii naţiunii române; d. Sturdza s-a legat prin legături intime cu principele Moruzi din Basarabia. Prin acest din urmă domn legăturile celui d-întâi s-au întins în boierimea moldoveană din Basarabia rusească. Domnul Kazarinoff, consulul rusesc la Iaşi, domnul Voronivitci, însărcinat secret al guvernului rusesc cu scop de a supraveghea combinaţiunea intrigilor consulului şi ambasadorului rus (în care, cum se vede, guvernul rus nu se încrede îndestul), purtând un nume fals de Saftcenko; domnul Froloff, inginer rusesc – iacă mediul intim al d-lui Sturdza. Cu dânşii şi prin dânşii se realizează scopul suprem al vecinei noastre Rusii.
D-l Sturdza, în luna lui mai, după cât ni se asigură, a dobândit în propria sa casă, prin mâinile d-lui Kazarinoff, şasesute mii de ruble pentru a lărgi terenul pentru viitoarea invaziune rusească, care ne va fi fatală în momentul când se vor ivi noi turburări în Peninsula Balcanică. Naivii prozeliţi şi companioni ai saloanelor d-lui Sturdza, luând drept serios pactul lor cu diplomaţii ruşi, cred că Rusia face treaba lor. Altul e planul Rusiei. Vecinic condusă de ideia înfiinţării unei confederaţiuni a tutulor statelor slave sub sceptrul de fier al autocraţilor ruşi, nu-i rămâne – spre a-şi realiza scopul – decât să pună ghiara pe gurile Dunării şi pe Dobrogea care singure o mai despart de elementul slav.
(…) În viitoarea corespondinţă a noastră vom denunţa opiniunii publice din România liniile telegrafice şi căile poştale prin cari comunică intim d-nul Sturdza cu diplomaţii ruşi.
Iaşi, 8 iuliu 1880
Referințe: De la „Bereg”-ul ţarist din 1880 la NIT-ul comunist din 2012
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
