(OCUPAȚIE INFORMAȚIONALĂ) Poate fi numită cenzură deconectarea televiziunii ruse din Ucraina?

Când s-a început a se vehicula cu posibilitatea deconectării posturilor TV rusești de pe teritoriul Ucrainei, unii politicieni occidentali au interpretat-o ca fiind cenzură. La această concluzie poate ajunge oricine fără a intra în esența lucrurilor, căci, se stă în calea libertății cuvântului.

Dar, este un „dar”.

Dreptul la libera exprimare nu presupune prezența minciunii și manipulării, mai ales dacă acestea provoacă conflicte interne. Iar interzicerea minciunii nu este cenzură, ci elementarul bun simț.

Eficacitatea acestui pas poate fi dezbătută foarte mult. Asupra acestui subiect s-au expus foarte mulți, ambele tabere – pro și contra – au avut argumente puternice.

Aceste acțiuni, însă, nu pot fi numite cenzură sau presiuni asupra mass-mediei. Presa trebuie doar îndreptată în direcția potrivită și nu deconectată în neștire, precum au fost posturile TV ucrainene din Crimeea.

Desigur că cerința față de Consiliul Național, pur și simplu, de a reconecta acele posturi TV nu dispune de nicio bază sau mecanisme legale. Din această cauză nu toți distribuitorii au îndeplinit-o. Adică în Donbas doar un distribuitor, iar în Lugansk și Crimeea – nici unul.

Totuși, această cerință poate fi susținută în mod legitim, în special pe baza privării dreptului la libera exprimare care este prevăzută de Constituția Ucrainei și de tratate internaționale.

„În cazul în care Serviciul de Securitate ucrainean va depista cazuri de propagandă și incitare la dușmănie în presa rusă, aceasta trebuie dată în judecată. Iar în urma instanței, distribuitorii vor fi obligați să întrerupă translarea anumitor posturi”, afirmă avocatul Institutului de mass-media, Roman Golovenko.

Astfel, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale din 1950, ratificată de Ucraina în 1997 și de Rusia în 1998, prevede că libertatea de exprimare poate fi limitată în cazul în care aceste restricții sunt „susținute prin lege și sunt necesare într-o societate democratică pentru asigurarea securității naționale, integrității teritoriale sau a siguranței publice, pentru apărarea ordinii publice și prevenirea infracțiunilor”. (Art. 10, paragraful 2)

Acest drept este asigurat și de Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat în 1966 și intrat în vigoare în Ucraina și Rusia în 1976. Actul prevede că restricțiile impuse liberei exprimări sunt acceptate doar în cazul în care acesta este stabilit prin lege și este necesar, în special, „pentru a proteja securitatea națională, ordinea publică, sănătatea sau moralitatea”. (Articolul 19, paragraful 3)
Chiar și Constituția Ucrainei prevede restricționarea dreptului la libera exprimare „în interesele securității naționale și integrității teritoriale”. (Articolul 34)

În cazul nostru, observăm în Crimeea cea mai gravă și directă încălcare a integrității teritoriale a țării. Iar presa rusă o justifică încontinuu, prin minciuni și instrumente de manipulare.

Populația din Ucraina, cât și din Rusia este băgată-n sperieți de către fictivele servicii speciale ruse cu „militanți de pe Maidan”, „banderovțî”, „neo-naziști” și „fasciști”, care, cică, se îndreaptă spre est ca să impună vorbitorii de limbă rusă să vorbească în ucraineană, torturează rușii, dau foc bisericilor ortodoxe și sinagogelor.

Transmiterea unor astfel de noutăți stârnește dușmănia și provoacă conflicte sângeroase, în special în partea de est a Ucrainei. Presa rusă folosește imagini neactuale, care reprezintă conflictele de pe strada Grușeovkovo de la Kiev, pentru a demonstra haosul despre care spune că are loc în Crimeea.

Ei mint ostentativ despre aceea că ucrainenii fug în masă în Rusia pentru azil, raportează frecvent despre persecutarea rușilor din Ucraina, mint despre renunțarea la jurământ a soldaților din Crimeea. De altfel, presa rusă a răspândit în mod ostentativ știrea sperietoare care transmitea că șeful „Sectorului drept”, Dmitri Iaroș a chemat teroriștii ceceni să lupte împotriva poporului rus, în timp ce, de fapt, acest mesaj a fost postat pe pagina virtuală a organizației. Imediat după acest incident, informația a fost infirmată de Iaroș, care a explicat că pagina a fost spartă de hackeri.

Mă uimește cu adevărat faptul că Kiselev (n. red.: jurnalist rus) nici până acum nu a mers cu metroul din Lvov ca să arate cum se face borș din bebelușii ruși. Rușii și ucrainenii „avansați” la nivel informațional se amuză demult urmărind subiectele postului TV „Pervîi canal” și fac imagini amuzante cu Dmitri Kiselev.

Toate acestea ar fi amuzante, dacă nu ar fi provocat atâta tristețe. Totuși, nu sunt puțini ucraineni care au încredere în aceste informații eronate. Conform sondajului realizat de Fondul Inițiativelor Democratice, „35-40% din locuitorii din sudul și estul Ucrainei află știrile urmărind televiziunea rusă”. Aceste cifre arată cât de real este pericolul propagandei ruse.

Despre faptul că majoritatea presei ruse difuzată pe teritoriul Ucrainei este îmbibată cu minciuni și manipulare intenționată, au vorbit experți în media atât ucraineni, cât și ruși. De exemplu, Consiliul public de reclamații în domeniul presei din Rusia a recunoscut că Dmitri Kiselev este dezinformator. Experții ruși au ajuns la astfel de concluzii analizând o singură ediție a emisiunii „Vesti”, abia la începutul protestelor din Ucraina, la 8 februarie 2013. Ei au numit acea emisiune „dezinformare adresată telespectatorului rus”. Totuși, numărul minciunilor și manipulărilor a continuat să crească. Iar noua conducere ucraineană s-a trezit total nepregătită de un astfel de război informațional.
În prezent, echipa din cadrul Școlii jurnalistice Moghilean, care a fondat pagina „StopFake” încearcă să depisteze aceste minciuni și să demonstreze contrariul. Rezultatele muncii lor pot fi urmărite la „Cronica”.

Câteva zile în urmă, experții ruși au început să facă o monitorizare similară, pe care au publicat-o pe rețele de socializare – „Antipropagandă – analiza știrilor”. Conform analizei, ultimele ediții de știri conțineau 90 la sută elemente manipulative. Faptul că minciuna rusească influențează cu adevărat oamenii a fost demonstrat de sondaje independente.

Mai mult, organizația non-guvernamentală rusă de cercetare „Centrul Levada” a demonstrat că majoritatea relativă a cetățenilor ruși sunt convinși că „securitatea rușilor în Ucraina este în pericol din cauza naționaliștilor și bandiților și doar trupele armate rusești pot să-i protejeze de amenințări și violențe”.

Asta, în ciuda faptului că, în tot acest timp, nici jurnaliștii ucraineni, nici cei ruși, nu au reușit să arate cel puțin un caz cu așa-numiții naționaliști care atacă rușii, cu atât mai mult în Crimeea.

Cercetătorii înșiși au remarcat că argumentele celor care recunosc legitimitatea invaziei trupelor rusești pe teritoriul Crimeii, coincid în totalitate cu explicațiile posturilor TV. „Crimeea și regiunile estice sunt, de fapt, teritorii rusești și Rusia are tot dreptul să folosească forța militară pentru a proteja populația”, spun 35 la sută din respondenți. În același timp, 17% dintre aceștia cred că „statul ucrainean s-a prăbușit, iar amenințarea vieții și lipsa siguranței populației ucrainene necesită măsuri extraordinare”.

Mai mult, cercetătorii ruși, au ajuns la concluzia că propaganda rusă cu referire la evenimentele din Ucraina și Crimeea, în special, a ajuns la un nivel fără precedent în perioada postsovietică. În același timp, mass-media rusă, care-și permite să acopere obiectiv evenimentele din Ucraina, este supusă presiunii.

În ultimele zile, despre cenzurarea știrilor cu referire la evenimentele din Ucraina, au sesizat publicațiile lenta.ru, postul TV Dojdi, postul radio Eho Moskvî și altele precum grani.ru, kasparov.ru, „Ruskaia planeta”.

Se încearcă privarea telespectatorului rus de posibilitatea de a observa un alt punct de vedere asupra evenimentelor din Ucraina. Și nu este vorba doar de telespectatorul rus.

Irina Ciulivskaia, Institutul de mass-media
Traducere A.G.