Olena Stepova: Memoria sângelui și fascismul rusesc
Redam mai jos textul autoarei.
Din cauza fricii, adrenalinei crescute constant, fierbe sângele, se schimba mirosul, obiceiurile. În interiorul tău se trezește ceva nou, care îți impune noi reguli de viață. Când am văzut cu soțul meu tricolorul (rusesc) pe strazile orasului nostru și mulțimea urlând „Putin va veni să facă ordine“ – ne-am amintit dintr-o dată totul.
Acest război, foame, denunțurile, impuscaturile, jafurile, dobitocii morali, care mai ieri pareau vecini de treaba, astazi polițai și comandanți. Nu știu cum s-a întâmplat sau de ce, dar supraviețuind ocupației, văzând ororile războiului, inspirând mirosul sau, pot sa spun cu convingere – războiul schimbă oamenii. Le dezvaluie codul genetic, schimba sângele și mirosul, comportamentul și gândurile. Și iata acum, minerul de ieri își amintește de trecutul său, își aminteste că este moștenitorul unui NKVD-ist, își amintește cum a jefuit si tâlharit, cum a ucis, cu ochii injectati de sânge si limba lingându-si buzele de sete. Sete de sânge.
Priviți la Rusia. Ei sunt cu toții fericiți cu al lor 1937, îl idolatrizează pe Stalin, tânjesc dupa execuțiile sumare, lagăre și repetarea războiului. De ce? O întrebare grea? De ce sunt toți acești oameni convinsi ca ei vor fi cei care vor impusca, pazi lagare, ca în razboiul care va reveni ei vor jefui orașe și moartea nu îi va atinge?
Răspunsul este evident: cei mai multi dintre ele sunt descendenți ai celor care au împușcat, interogat, au scris denunțuri, au batut cu patul armei prizonierii lagărelor de concentrare. Cei care au ucis au urmași, iar ei, simțind mirosul sângelui, mirosul războiului, sunt treziti de chemarea genelor. Da, este notoria și contestata de toata lumea memorie genetică.
Supravietuitorii blocadei Leningradului isi amintesc gustul cărnii umane consumate de către bunicii lor, gustul compatriotilor morți. Tortionarii lagărelor de concentrare isi amintesc de superioritatea lor asupra prizonierilor. Membrii detasamentelor din spatele frontului, care-i impuscau pe cei care se retrageau de pe campul de lupta, isi amintesc cum se trage în spate. Urmasii fostilor ofiteri NKVD își amintesc ”dulcea” tortura. Pârâtorii se bucură de amintirea denunțurilor.
Rusii si puratorii de gena rusească urasc. Urasc pur si simplu, fara măcar sa știe pe cine și de ce. E undeva adânc în ei, în memoria lor genetică. Ei pot ucide animale doar ca sa se distreze, să-i tortureze pe cei slabi. Printre cetățenii Rusiei și cetățeni pro-ruși din diferite țări din întreaga lume sunt cei mai multi ucigașii, violatori, elemente imorale și distructive. Memoria!
***
Iată-i, purtatorii genei, mostenitorii victoriosilor supraviețuiti, care cred că războiul este o sărbătoare, o sărbătoare a puterii și jafului. Atunci când sunt uciși, sunt pierduti. Am văzut aceasta confuzie pe chipurile lor.
Odata (am scris despre asta) într-un sat din districtul Rovenky, in vara anului 2014, am dat peste o tabără ciudată. Prea multi militari, antene de satelit, corturi, fiecare avea un numar pe uniforma, dar fara insemne militare, mini-camere pe casti. S-a dovedit că erau jucatori de counter strike. Au dat bani grei ca sa participe la un război real. A fost o descoperire sinistră chiar și pentru unii separatisti locali. Cetateni din Sankt-Petersburg, Moscova, plateau bani multi pentru echipamente, transport, cazare și posibilitatea de a participa la această luptă și de a ucide niste „ukropo-fasciști“. Apropo, uciderea civililor se contabiliza ca puncte suplimentare.
Și iata cand langa Lutughino, parasutistii nostri iau nimicit pe acest „counte strikeri“, iar unuia i-au fost rupte picioarele, el a strigat: „opriti jocul și reîncarcati“. El a crezut că era într-un joc. Era atât de mareț încât se credea imortal intr-un razboi real.
De ce va spun asta? Pur si simplu pentru ca aici, în partea pasnica a Ucrainei, în Europa pașnică, sunt puțini oamenii care înțeleg ce este fascismul rus și ce e războiul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!