Cum ar fi lepădarea lui Petru, neputința de a priveghea în Grădina Ghetsimani sau așa-numita necredință a lui Toma.
Lepădarea lui Petru vine la scurt timp după ce el i-a cerut Mântuitorului să ducă împreună patimile ce se apropie. Și știm din Evanghelia după Ioan că Iisus îi curăță întreita lepădare prin întreita declarație de iubire de după înviere. Cei care l-au însoțit pe Iisus în Grădina Ghetsimani au adormit deși Iisus îi rugase de trei ori să stea să privegheze cu ei. Iar Toma, care a lipsit de la prima arătare a lui Iisus înviat înaintea apostolilor, a spus că nu crede până nu vede cu ochii lui și până nu pune degetul pe rana Mântuitorului.
Aceste lucruri ni le amintim cu toții, mai ales când e vorba de propriile noastre păcate. Și trecem cu ușurință peste înțelesul lor adânc, dând din mână și acuzându-i pe sfinți: „e necredincios ca Toma" sau „s-a lepădat ca Petru". Tot la fel de superficial gândim și despre faptul că ucenicii s-au ascuns în perioada patimilor, în timp ce femeile I-au stat alături până la sfârșit. Iisus era acuzat că s-a numit rege al iudeilor. Iar un rege are o armată. Femeile nu riscau nimic fiind alături de El în timpul răstignirii, pe când bărbații, potențiali soldați, erau urmăriți. Astfel e de înțeles de ce au stat ascunși în acele zile.
Despre „necredința” lui Toma sau lepădarea lui Petru, explicațiile sunt mult mai simple, dar extrem de profunde. Când ne gândim la aceste lucruri, uităm cu desăvârșire că Sfinții Apostoli încă nu primiseră Duhul Sfânt, pe care noi îl avem deja de la botez. Firea lor umană încă nu fusese restaurată prin Învierea lui Iisus Hristos. Ei se aflau încă în starea de cădere de dinainte de ridicarea firii umane de către Iisus. Ceea ce le lipsea e exact Duhul Vieții. Pe care Iisus li-L dă după înviere suflând asupra lor, exact cum Dumnezeu suflase asupra lui Adam în rai suflare de viață.
Să luăm cărți cu viețile Sfinților Apostoli și să vedem cu ce moarte de mucenici au părăsit fiecare dintre ei această lume. Cei care au stat ascunși în timpul patimilor lui Iisus au ieșit apoi și au înfruntat întreaga lume, iar la final moartea. Necredința lui Toma? De-am avea o fărâmă din credința lui, am putea vindeca bolnavii cu un cuvânt. Să nu ne amăgim pentru o presupusă slăbiciune a lor. A fost planul mântuirii noastre ca Iisus să treacă singur prin patimi și moarte ca să învie și să restaureze firea noastră. Pentru rugăciunile Sfinților Tăi Apostoli, Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne pe noi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
