Anual, peste un milion de persoane care suferă de depresie își pun capăt zilelor. Specialiștii declară că, până în anul 2020, depresia va fi una din bolile fruntașe care va afecta oamenii de toate vârstele și va ocupa locul doi după maladiile cardiovasculare.

Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, peste 350 milioane de oameni suferă de depresie sau de tulburări mintale. Însă, lucrul cel mai grav este că, de cele mai multe ori, oamenii care suferă de depresie nu recunosc și nu apelează la ajutorul specialistului. În acest sens, oamenii din RM nu sunt o excepție, întrucât, în ultima perioadă, la Spitalul Clinic de Psihiatrie, în secția psihosomatică, se internează din ce în ce mai mulți pacienți.

Fiecare pacient are povestea și durerea sa

Vizitând Spitalul Clinic de Psihiatrie, cazul Mariei nu te poate lăsa indiferent. De aproape trei ani, revine în spital ca să se interneze pentru o perioadă mai îndelungată, deoarece nu reușește să depășească momentele de groază prin care a trecut.

„Am activat în calitate de pedagog timp de 20 de ani. Mi-am pierdut soțul acum doi ani și jumătate, iar eu, ca prin minune, am scăpat. În urma acestei întâmplări tragice, am fost foarte stresată și am suferit foarte mult de atunci. Plângeam încontinuu, uneori aveam gânduri foarte urâte, încât nu voiam să mai trăiesc. Dar Dumnezeu mi-a dăruit doi nepoți și atunci mi-am zis că trebuie să trăiesc pentru ei. Iată motivul pentru care revin de fiecare dată la spital. Câteodată nu mai rezist și plâng, dar numai atunci când sunt singură, ca să nu mă vadă nimeni”, povestește Maria.

Maria ne spune că o zi din viața unui om care suferă de depresie trece foarte greu. Își aduce aminte că la început nu își dorea să trăiască și nu putea să doarmă, pentru că se temea să închidă ochii. Acum, deși îi este mai ușor, oricum nu poate da uitării noaptea care i-a schimbat viața.

„În acea noapte m-am trezit la trei și am văzut în fața patului meu un om-monstru cu un ștreang în mână, gata să mă stranguleze. M-am speriat foarte tare și am început să-l strig pe soțul meu, dar nu mi-a răspuns nimeni. Nu puteam înțelege ce se întâmplă, totul s-a petrecut în câteva secunde. Nici până acum nu mă pot împăca cu gândul că soțul meu nu mai este printre noi. Niciodată nu mi-am putut imagina că va fi omorât în propria casă”, povestește cu lacrimi în ochi Maria.

Trecerea timpului nu vindecă coșmarul Mariei

Din cauza faptului că nu poate uita cele întâmplate, Maria revine tot timpul la spital pentru a se trata. Întotdeauna își aduce aminte cu drag de soțul ei și își imaginează cum ar fi fost să îmbătrânească împreună.

„Întotdeauna avea încredere în oameni și niciodată nu încuia ușile. În acea zi, a reparat mașina și, probabil, iarăși a intrat în casă fără să încuie ușa. Când l-am văzut mort în cameră, am început să țip foarte tare, am uitat și de faptul că ucigașul se afla în casă. Ca prin ceață îmi amintesc cum am reușit să fug la vecini. E un moment pe care aș vrea să-l uit, dar nu pot”, povestește Maria.

Sprijin din partea medicilor

Carolina Catrinici, șef al Secției psihosomatice din cadrul Spitalului de Psihiatrie, ne spune că este de necrezut cu câtă precizie povestește Maria despre evenimentele care au avut loc în acea noapte. Însă povestea Mariei este una din zecile de cazuri înregistrate la momentul actual în instituție.

„În ultimele luni avem câte 70 de internări. Circa 60% sunt pacienții care revin la spital câte o dată sau de două ori pe an. În secția noastră avem pacienți de 18 ani, dar mai alarmant este că sunt și copii care suferă de depresie”, menționează Carolina Catrinici.
În asemenea condiții angajații spitalului au un program special pentru pacienții lor, indiferent de vârstă. Astfel, în prima jumătate a zilei pacienții merg la investigații, proceduri, iar în a două jumătate a zilei sunt liberi. Mai mult, pot cere ajutorul psihologului sau al psihoterapeutului, în momentele de cumpănă. Totuși, după cum menționează Carolina Catrinici, pacienții au nevoie de susținere nu doar din partea medicilor, dar și din partea celor apropiați.

„Avem și o bisericuță în cadrul spitalului. Încercăm să le creăm condiții cât mai bune. Unii pacienți se internează pentru o săptămână, alții pot sta aici și câte o lună sau două. Întotdeauna ținem cont și de dorințele lor. Dacă vine pacientul și spune că vrea acasă, atunci mă bucur sincer că am reușit să-l ajutăm”, spune Carolina Catrinici.

Simptome care nu trebuie neglijate

Depresia este o boală care necesită asistență. La fel ca și orice altă boală are simptomele ei, care nu trebuie neglijate: lipsa dispoziției, tristețe, frustrări.

Oamenii pot suferi de depresie psihogenă, care este o tulburare afectivă și poate fi cauzată de o problemă psihologică, un conflict, lipsa de socializare sau problemele pe plan profesional. Atunci depresia apare ca o reacție de adaptare. Însă, există și depresii care se manifestă endogen. Acest tip nu are cauze externe bine determinate. Cauzele depresiei endogene sunt studiate până în prezent.

Fiecare pacient trebuie ascultat și înțeles

Depresia psihogenă se tratează cu ajutorul ședințelor de psihoterapie și metode specifice fiecărui pacient în parte. De asemenea, sunt utilizate tehnici psihoterapeutice, psihanaliza, consiliere psihologică și terapiile cognitiv-comportamentale.
„E nevoie ca pacientul să vorbească despre problemele care îl afectează și atunci psihoterapeutul îl ajută să le depășească. Mai bine zis, încearcă să depisteze toate problemele care l-au făcut să ajungă în această stare. De obicei, toate terapiile contemporane presupun ca pacientul să vorbească liber despre tot ce îl deranjează. În psihoterapia psihanalitică, prin metoda asociaților libere, interpretarea viselor, noi încercăm să înțelegem cauzele problemei și îl facem pe pacient să ajungă la rezolvarea problemelor”, spune Cezar Babin, medic psihoterapeut la Spitalul Clinic de Psihiatrie.

În cazul depresiei endogene se prescrie o terapie pe un termen mai îndelungat cu ședințe psihoterapeutice prelungite.
„Depresia psihogenă apare ca rezultat al unor probleme de tip psihologic, iar depresia endogenă apare fără un motiv bine definit. De obicei, specialiștii vorbesc despre tulburări de eliminare a substanțelor mediatorii care formează dispoziția, precum serotonina, dopamina, noradrenalina. În acest caz, doar cu ajutorul medicamentelor și a psihoterapiei poate fi normalizată starea pacientului”, menționează medicul Cezar Babin.

Depresia, confundată cu reacția depresivă

Deseori, multe persoane confundă depresia cu reacția depresivă. În majoritatea cazurilor reacția depresivă apare în urma unui conflict și durează o oră sau o zi. Medicii spun că dacă starea depresivă durează mai mult de o săptămână sau două, atunci ea poate fi încadrată în niște criterii ce țin de boala propriu-zisă.

„Mulți tineri nu înțeleg că aceasta este o boală destul de serioasă și nu cred atunci când un prieten le spune că suferă de depresie. Îl iau în derâdere, cu toate că situația este gravă și are nevoie de ajutor specializat. De regulă, ei reacționează în felul următor: „Trebuie să fii puternic! Las` că totul va fi bine! Aceasta e boală?”. Sau, atunci când ești indispus și nu dorești să faci nimic, ar spune ceva de genul: „Tu ești un leneș! Ridică-te odată de pe pat și pleacă la muncă”. Deci, este vorba de o apreciere incorectă a stării. În Occident, lucrurile sunt cu totul altfel. Oamenii acordă o atenție foarte mare acestui fenomen. Prin urmare, depinde foarte mult și de nivelul culturii unei țări. La noi oamenii se adresează la specialist doar atunci când îl doare un dinte sau inima. Însă atunci când suferă de depresie, nu înțeleg sau nu știu că trebuie să meargă la un psihoterapeut. Există cazuri în care popularul „ia-te în mâini” nu este suficient”, explică Cezar Babin.
Cauzele care provoacă depresie sunt diferite, una din ele fiind migrarea cu care se confruntă țara noastră de ani buni. Părinții pleacă, iar copiii rămân în grija bunicilor sau a vecinilor. Altă problemă este sărăcia și șomajul. Dar și în țările înalt dezvoltate unde, aparent, nu ar trebui să existe problema depresiei, tot mai mulți oameni suferă de această boală.

„Eu cred că la mijloc stă problema socializării propriu-zise, lipsa de comunicare. Comunicarea din ce în ce mai des este intermediată de calculator, iar comunicarea adevărată, sinceră, caldă dispare treptat. Lipsa socializării normale, monotonia și rutina zilei, viteza cu care trăim reprezintă o problemă gravă. Din această cauză suferă relația dintre oameni”, explică medicul psihoterapeut.

Lipsa de atenție la copii duce la depresie

Copiii la fel pot suferi de depresie. Ei trăiesc într-o lume cu părinți foarte ocupați. Lipsa atenției de cele mai multe ori îi aduce în pragul depresiei. Potrivit lui Cezar Babin, în ziua de astăzi părinții mai degrabă preferă să se uite la fotbal sau la un serial, decât să vorbească cu odraslele lor – atenția părinților limitându-se la reușita școlară a copilului sau la grija dacă a mâncat în timpul zilei sau nu.
„În general, la copii această boală se manifestă atipic, prin dereglări de comportament, nervozitate crescută, agresivitate față de părinți sau față de cei din jur. Copiii depresivi, de regulă, au probleme la școală. Anume prin asemenea comportament ei caută atenție”, explică Cezar Babin.

Masca depresiei

În ultimul timp, boala secolului XXI capătă o mască somatoformă, precum ne spun medicii, ceea ce înseamnă că ea se manifestă prin dureri de cap, amețeli, greață, dureri de spate. Pacienții merg la medic, fac investigații, analize, dar până la urmă nu este determinată cauza acestor dureri. În acest caz, tratamentul nu va funcționa.

„La un moment dat, oamenii rămân uluiți, deoarece, până la urmă, asta este masca depresiei. Se duc la traumatolog cu dureri de spate, unde investigațiile obiective paraclinice demonstrează lipsa unor tulburări organice, însă, concomitent cu aceasta, medicii văd că pacientul este trist, plânge des, are probleme de ordin personal. Câteodată pacientul se tratează ani de-a rândul la diferiți medici, urmând tratamente de profil, însă fără niciun rezultat. Nu toți medicii realizează că este vorba despre o patologie psihică și continuă să facă prescripții medicamentoase de profil, în timp ce pacientul are nevoie de asistența unui psihoterapeut sau psihiatru”, spune Cezar Babin.
După spusele medicului psihoterapeut, fiecare pacient are nevoie de atenție și tratament special, iar în ultimul timp numărul celor care suferă de depresie a crescut. În prezent, Cezar Babin consultă câte 2-3 pacienți pe zi.
P.S. Pentru a proteja identitatea pacientei, nu am divulgat numele ei adevărat.

Stela Televca