A stat la baza creării Partidului Furnica, partid care, chiar dacă n-a avut norocul să ajungă în Parlament, a lăsat un nume bun în politică. În perioada anilor 2001 – 2009, este deputat în Parlament din partea opoziţiei, perioadă în care s-a manifestat ca politician activ, am spune chiar unul din cei mai activi, mai ales dacă ne aducem aminte de multiplele inițiative legislative,amendamente, alocuţiuni prin care s-a manifestat, dar pe care cu regret guvernarea comunistă nu le-a luat în consideraţie. Activitatea managerială a avut drept suport bunele sale capacităţi de a gestiona domenii dintre cele mai importante, ca şi atunci cînd a exercitat fincţia de Director al uzinei “Monolit” din Soroca, de Director general al Uzinei de tractoare din Chişinău, de Director general al Departamentului de administrare şi privatizare a proprietăţii de stat sau de Director general al Agenţiei Naţionale pentru atragerea investiţiilor, Ministrul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor.
– La ultimul congres al Alianţei Moldova Noastră prin care s-a decis unificarea acesteia cu PLDM, aţi fost unicul care a votat împotrivă, invocînd că, de fapt, a fost pusă la cale lichidarea unei forţe politice cu un enorm potenţial, destrămarea unei echipe bine pregătite dea lungul anilor. După toate acestea, practic nu am mai auzit de omul politic Oleinic. Şi iată că toamna, lansaţi un proiect politic destul de ambiţios. Ce v-a făcut să întreprindeţi acest pas, să reveniţi în politică? În situaţia în care în ţară sînt mai mulţi politicieni şi partide decît întreprinderi industriale care lucrează, consideraţi că e necesară apariţia unor noi lideri şi formaţiuni politice?
– În primul rînd am pornit de la constatarea unor schimbări radicale în mediul politic, pentru că de la proclamarea independenţei toate forţele politice aflate la guvernare au demonstrat incapacitatea şi incompetenţa de a rezolva problemele stringente ale ţării, să promoveze reforme reale atît pe dimensiunea socială, cît şi pe cea economică. Haosul şi indiferenţa, corupţia şi iresponsabilitatea o economie subdezvoltata, fără nici o perspectivă clară, o agricultură adusă la sapă de lemn şi lipsa climatului de afaceri – iată doar vîrful gheţarului realităţii moldoveneşti.
Asta e tot de ce au fost în stare guvernanţii. Ei nu au avut nici dorinţă, dar nici capacităţi pentru a genera reforme și a aduce schimbările promise.
– Are asemenea capacităţi şi manifestă o asemenea dorinţă noua formaţiune politică?
– Partidul nostru întruneşte oameni preocpaţi la modul sincer de soarta ţării, a poporului. Lozinca principala a echipei este «Țara are nevoie de gospodari, poporul -de bunăstare». Şi nu e vorba de ambiţie, ci de capacităţi reale. Capacitatea de a analiza situaţia, dar mai ales de a avea solţii. Există foarte mulţi care văd problemele, dar maximum ce pot face e să strige. Da, de multe ori e nevoie de curaj şi pentru a striga, dar asta lasă problemele nerezolvate. În al doilea rînd şi esenţialul – noi avem voinţă suficientă ca să facem abstracţie de ambiţiile personale şi de grup, de mofturi şi de setea de putere si răzbunare, pentru a depune munca, cunoştinţele și experiența în serviciul ţării, în serviciul oamenilor.
– Domnule Oleinic, spuneţi-i cetăţeanului, pe puncte, ce doriţi să faceţi?
– Considerăm prioritară pentru o perioadă nelimitată de timp renașterea și asumarea valorilor creștine. Pentru asta luăm ca suport doctrina populară, tradițiile strămoșești şi cumsecădenia oamenilor. Ne dorim instituirea unui nou model de dezvoltare a economiei naționale – o economie din care derivă bunăstarea cetățeanului, avînd la bază un climat investițional favorabil, o politică fiscală stabilă și atractivă pentru dezvoltare,o susținere reală din partea statului a antreprenoriatului, un mecanism de protejare a producătorilor locali, formarea și susținerea piețelor de export pentru mărfurile autohtone. Întroducerea impozitului unic în agricultură de 1,8 lei grad/hectar, impozit unic de 10% pentru persoanele fizice şi juridice, cota 8% TVA în agricultură. Noi consideram că minimul de existență trebuie să servească ca bază pentru calcularea pensiilor și a lefii minime. Vom lupta cu salarizarea tenebră şi vom pune capăt acestui şantaj al crizei locurilor de muncă din care rezultă acea salarizare mizeră a cetăţenilor. Lupta cu corupția în instituțiile statului trebuie să fie o prioritate pentru dezvoltarea economiei. Dorim instaurarea în ţară a justiţiei bazate pe supremația legii.
– Lumea nu prea citeşte programele politice, dar eu am avut răbdarea să o fac. Am găsit un capitol aparte în care vorbiţi despe ajutorul care e necesar de acordat ţăranilor, agricultorilor şi în general oamenilor de la sate.
– Țăranul a fost şi rămîne să fie talpa ţării, factorul decisiv în dezvoltarea acestui pămînt. Iată de ce e o mare crimă să-i desconsideri pe aceşti oameni. Împreună cu specialiştii în domeniu, am elaborat un amplu program de ajutorare a oamenilor de la sate, program care cuprinde facilităţi fiscale, mecanisme de acordarea a împrumuturilor, alte măsuri ce ar stimula mediul de afaceri în agricultură, ar crea noi locuri de muncă în localităţile rurale. Avem în țară 2 mln.de hectare de pămînt care are nevoe de investiții și trebuie prelucrat cu tehnologii moderne, sînt necesare investiții și susținere din partea statului după exemplul țărilor europene, și atunci vom avea și produs calitativ și competitivi vom fi. Noi știm cum s-o facem.
Vom pune punct şi acelor politici inumane de optimizare a învăţămîntului la sate, politici care se reduc, de fapt, la închiderea şcolilor şi a grădiniţelor. Cei ce au iniţiat această reformă se vede că nu conştientizează pînă la capăt consecinţele. Să laşi un sat fără şcoală e să-i iai viitorul! Să nu uităm că, în multe localităţi, şcoala a rămas acea ultimă insuliţă unde este concentrat patrimoniul cultural şi intelectual al satului. Localităţile în care sînt închise şcolile sînt sortite peirei, din ele oamenii fug, deoarece nimeni nu doreşte să locuiască într-un sat care nu are nici măcar şcoală.
Tabloul e destul de trist. Liderii politici, forţele democratice trebuie să înţeleagă că timpul experimentelor pe contul oamenilor a trecut şi că sînt necesare măsuri neordinare pentru a redresa situaţia, pentru a recăpăta încrederea cetăţenilor şi pentru ca oamenii să recapete încrederea în ei înşişi şi în viitorul ţării.
Pornind de la aceste realităţi, Partidul Popular, la Congresul său extraordinr, a elaborat un program, aş zice, îndrăzneţ, dar realist, ce conţine şi un şir de măsuri neordinare în toate domeniile, dincolo de care viaţa trebuie să recapete claritate, să aibă un rost, să ne bucure.
– Dar nici partidele politice mai mult sau mai puţin active nu duc lipsă de planuri, programe, proiecte.
– Dacă parcurgeţi măcar fugitiv programele partidelor de la guvernare – PLDM, PD, PL, o să vă convingeţi că pînă în prezent nu s-a îndeplinit nici măcar un sfert din ce au făgăduit. Cu regret, locul acestor proiecte şi planuri grandioase l-au luat certurile zilnice, hoţiile şi contrabanda la vedere. Oamenii politici de la Chişinău şi aleşii locali se vînd şi se cumpără ca în bordelurile luxoase, iar cele mai iubite emisiuni televizate au devenit circul din Parlament, scrisorile din „casa de nebuni” sau ora cînd unii îi rîd pe alţii.
– Dumneavoastră, domnule Oleinic, ce soluţie aveţi pentru criza politică în care s-a pomenit Republica Moldova?
– Soluţia nu doar a mea. La această etapă nu văd un alt format de guvernare decît cel pe care îl cosntituie forţele democratice. Compromisul este instrumentul de bază cu care trebuie să se aşeze la masa negocierilor. Clasa politică are anumite angajamente faţă de cei care i-a ales: integrarea europeană, reducerea sărăciei, înfăptuirea acelor schimbări pe care le-au dorit oamenii. Asta contează acum, dar nu ce a spus cutare, ce nu a spus cutare. Această criză politică arată bine care este capacitatea partidelor aflate la guvernare de a manevra, de a-şi îndeplini promisiunile, cît de aproape le sînt de oamenii, face sau nu face să se mizeze pe ei în eventualitatea unor noi alegeri. Şi dacă nu face, atunci ce se poate întîmpla? Oare nu se compromite întreaga aripă democratică a politicii moldoveneşti?
Trebuie să spun că anume aceste situaţii arată clar cît de necesare sînt modificările în Constituţie ce ar prevedea alegerea Preşedintelui ţării de către întreg poporul. Situaţia de azi, cînd el este ales de Parlament şi, de fapt, este uşor să fie influiențat de partidele ce l-au ales, este foarte primejdioasă pentru ţară. A venit timpul ca şi deputaţii în Parlament – măcar 50% să fie aleşi pe circumscripţii. Numai astfel se va reinstitui responsabilitatea lor faţă de alegător, se va pune capăt ruşinoasei mode de a se vinde şi a migra dintr-o fracţiune în alta.
– Spuneaţi undeva că actuala criză poate repeta efectele demiterii guvernului din anul 1999.
– Da, am făcut o asmenea declaraţie, pentru că, cu părere de rău, noi nu prea privim înapoi. După evenimentele din 1999 Moldova a pierdut practic zece ani şi cred că repetarea istoriei este absolut inadmisibilă.
– Nu credeţi că şi promisiunile, şi intenţiile nobile pe care le are partidul Dumneavoastră vor avea aceeaşi soartă?
– Pentru a nu repeta soarta programelor afişate pînă la noi, am examinat minuţios reformele de care e nevoie în mod prioritar, care sînt acţiunile ce ar redresa situaţia şi, ce este foarte important, am selectat practic în toate teritoriile profesionişti, oameni care ar putea să-şi adauge efortul la rezolvarea problemelor stringente cu care se confruntă societatea. E vorba de relansarea economiei, de înviorarea mediului de afaceri, de încurajarea producătorului autohton, de alte acţiuni.
Cazul din Pădurea Domnească, evenimentele care au urmat după aceasta, au scos la iveală putreziciunea şi cinizmul clasei politice, care pentru a-şi realiza scopurile, interesele de gaşcă, sînt gata să folosească şi tragedia unui om, a unei familii, indiferent de consecinţele grave pe care le suportă societatea. Tragicul eveniment a scos la iveală totodată incapacitatea actualei guvernări, a liderilor Alianţei, de a gestiona situaţiile de criză ce apar, de a se mobiliza operativ şi eficient. Acelaşi caz a arătat cît se poate de convingător că guvernanţilor nu le pasă deloc de imaginea pe care o dau acestui stat ce pretinde la valorile umane, acestui stat care se vrea marcat de spiritul Integrării Europene.
În general, mie mi se crează impresia că aceste scandaluri, certuri, apar intenţionat, sînt dirijate de cineva pentru a distrage atenţia cetăţenilor de la problemele grave cu care se confruntă ei şi ţara. Fiţi atenţi – de la începutul anului s-au mărit preţurile la carburanţi, s-au scumpit serviciile comunale, s-a mărit taxa pentru drumuri, drumuri care arată ca după război cu toate că în ultimul timp s-au alocat sume mari, inclusiv din creditele externe. Dar despre aceste lucruri nu discută nimeni, nu ia atitudine nimeni. Tac sindicatele, tace o parte a presei, tac politicienii. Toţi au devenit experţi în vînătoare, iar deputaţii s-au transformat în anchetatori. Vorbeşte acum cineva despre lucrările agricole de primăvară? Nu. Vorbeşete acum cineva despre crearea locurilor de muncă?
– Partidele de la guvernare, un şir de partide de dreapta, declară ca obiectiv principal Integrarea Europeană. Partidele de stînga pledează pentru vectorul Euroasiatic, pentru Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Partidul pe care aveţi onoarea să-l conduceţi pe care cale va merge?
– Au spus-o şi alţii, o spun şi eu: ţările mari promovează politici mari, ţările mici promovează politici înţelepte. Aceasta se referă şi la politica noastră externă, inclusiv în relaţiile cu ţările mari şi în relaţiile cu vecinii. Indiscutabil, Eurointegrarea este obiectivul principal al partidului nostru şi noi vom insista asupra unui consens naţional larg în vederea identificării vectorului politicii externe a statului. Pledăm pentru interpretarea obiectivului de integrare europeană ca model de dezvoltare şi transformare a Republicii Moldova într-un stat civilizat şi modern. Consider că toate partidele, fie de la guvernare, fie extraparlamentare, indifernet de viziunile politice, trebuie să dea la coş ambiţiile personale şi de grup şi să ajute guvernarea în vederea materializării obiectivelor principale ale politicii externă – semnarea Acordului de Asociere cu UE şi obţinerea regimului de călătorii fără vize. Succesul în această direcţie ar putea readuce încrederea cetăţenilor în perspectiva europeană, ar putea dilua acel pesimism ce planează în ultimul timp acolo unde se fac auzite apelurile la integrare. Sîntem pentru relaţii de prietenie şi pentru un parteneriat strategic de lungă durată cu SUA, ţară care dea lungul anilor ne ajută dezinteresat în cele mai grele clipe, fiind alături în efortul nostru de transformare a ţării într-un stat democratic, suveran.
– Şi Estul?
– Rusia este unul din partenerii noştri economici principali şi o piaţă sigură de desfacere a mărfurilor moldoveneşti. Rusia păstrează o poziţie cheie în procesul de reglemntare a conflictului transnistrean. Din aceste considerente este necesar să chibzuim fiecare pas, orice mişcare, să dăm dovadă de corectitudine, să menţinem echilibrul între aspiraţiile noastre de integrare europeană şi interesele pe deplin fireşti pe care le poate avea Moldova în raport cu Rusiei ca un partener strategic în aproape toate domeniile. Vă asigur, vom găsi acest echilibru, vor fi rezolvate şi problemele ce s-au acumulat în ultimul timp în relaţiile cu Rusia, dar ne vom afla într-un neîntrerupt proces de avansare pe dimensiune inegrării europene. Ca să vă convingeţi că eu am dreptate, studiaţi atent istoria relaţiilor internaţionale şi o să vă convingeţi că toate ţările care au promovat o politică de prietenie faţă de Rusia au avut de cîştigat. Germania şi Franţa sînt cele mai puternice ţări membre a UE, dar aceasta nu le împiedică să aibă bune relaţii cu Rusia. Nu este o obţiune în exclusivitate a mea – mai mult de jumătate din populaţia ţării este pentru bunele relaţii cu Rusia.
– În Moldova există o tradiţie cel puţin stranie – aceea de a-l eticheta pe un lider în funcţie de opţiunile sale în politica externă. Cutare e omul Bucureştiului, cutare e dirijat de Bruxelles, cutare e vîndut Moscovei. Dumneavoastră al cui Om sînteţi?
– Eu nu ştiu care sînt componentele întrunite de noţiunea „omul Moscovei”, „omul Bucureştiului”, „omul Washingtonului” ş.a.m.d. Pot doar să spun cu mîndrie că am sute de prieteni şi cunoştinţe la Bucureşti, la Berlin, la Moscova, în New York şi la Roma, în cercurile politice şi de afaceri, în mediul cultural şi printre cetăţenii simpli. Este rodul unei prietenii de lungă durată cu mulți oameni, dar şi al respectului pe care îl manifest faţă de aceste ţări. Dar totodată consider că un adevărat politician îşi are rădăcinile acasă. Da, eu sînt oamul acestei ţări, omul oamenilor acestei ţări, acestui pămînt.
Relaţiile care le are el stabilite în exterior să fie folosite doar în interesul ţării, a promovării imaginii ei, deoarece sînt convins – multiplele probleme care s-au acumulat, le putem rezolva unindu-ne eforturile, unclusiv cu ajutorul prietenilor din exterior.
– Se poate vedea un soi de competiţie între partidele neparlamentare pentru a ocupa acel loc din faţă, pentru a-şi atribui calitatea de lider al opoziţiei. Vă simţiţi atras în această competiţie?
– Nici eu, nici colegii mei, nici partidul pe care avem onoarea să-l conducem, nu am pretins şi nu pretindem la acest rol. Scopul nostru este de a constitui o nouă echipă, cu noi viziuni ce ar avea rădăcinile acolo unde sînt aspiraţiile oamenilor, intereselor ţării. Dorim să constituim o forţă cu adevărat populară, cu o doctrină populară ce ar avea ca scop principal scoaterea ţării din haos, din acea prăpastie în care au împins-o falșii amici ai poporului – comuniştii şi pseudo-democraţii. Dacă vom reuşi sau nu să facem acest lucru ne va spune alegătorul. De la noi se cere un singur lucru – să nu-i dezamăgim, să ne onorăm cuvîntul şi să nu uităm – un popor poate fi minţit odată, de două ori, dar nu tot timpul.
Cît priveşte adevărate opoziţe, pot afirma cu mîna pe inimă că am suficientă experienţă de activitate în opoziţie. Vreau să amintesc că în timpul guvernării comuniste, mai degrabă guvernării unui singur om, eu, împreună cu colegii mei Ion Guţu, Valeriu Cosarciuc, timp de 8 ani ne-am aflat într-o dură opoziţie faţă de această guvernare despotică şi nici pe o clipă nu ne-am trădat alegătorii, nu am dat uitării obligaţiunile pe care ni le-am asumat. Dar unde erau atunci mulţi dintre cei care azi se declară în opoziţie? Ei ștergeau de praf cu băsmăluţa portretul „lui Tătuca” pe care îl aveau atîrnat prin cabinete. Opoziţia, dragii mei, nu e un loc de muncă la care să vii la opt şi să pleci la şase.
Irina Pâslari
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
