A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie (1965-1970). Din 1972 este şeful trupei, secretar literar, iar între 1989 şi 1994 – director şi director artistic la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi. A făcut stagii de critică teatrală la Moscova (1981-1984, 1986-1989). A publicat studii inspirate despre lumea teatrului în mai multe reviste şi ziare. Este autorul cărţilor de critică şi cronică teatrală „Aplaudaţi-mă cu palma pe obraz”, „Portrete cu jobenu-n jos”, „Gândea la lumi ce nu există…”, „Notiţe pe nojiţe”, „Mă rog să pardonaţi”, „Eu sunt cel mai singur…”, „O mască tremură-n oglindă”, „Spovedania unui histrion”, „Îndepărtate alte timpuri”, „Şi noi eram o ceată tristă”. La galele Premiilor UNITEM a fost desemnat de mai multe ori criticul anului.
Pavel Proca este unul dintre cei mai prolifici teatrologi de la noi. De la Bălţi, de patru decenii încoace, urmăreşte tot te se întâmplă pe scenele şi în culisele teatrului moldovenesc, înşirând cronici, realizând portrete, făcând recenzii la diverse spectacole montate pe scenele din întreaga republică. Cel mai bine l-a caracterizat cunoscutul regizor şi actor Ion Ungureanu într-o dedicaţie pe cartea „Teatrul vieţii mele”, lansată pe 2 septembrie 2011, în cadrul Salonului Internaţional de Carte: „Lui Pavel Proca, celui mai luceferist critic pe care l-a dat pământul Basarabiei. Dar nu mă aşteptam să vină acest „luceafăr” al criticii tocmai de la Bălţi. Încă un miracol basarabean. Ce frumos e că te avem: deci, nu e totul pierdut în cultura noastră…”.
Pe 2 aprilie, a doua zi după ce a împlinit venerabila vârstă de 65, în incinta clubului Uniunii Teatrale din Moldova, Pavel Proca şi-a lansat cartea „Şi noi eram o ceată tristă”. E vorba de un volum de „portrete demodate”, precum le-a numit el, cu „dialoguri virtuale” şi „pamflete somnambule”. Este un volum absolut nou, în care veţi citi pe nerăsuflate despre personalităţi de marcă ale teatrului nostru: de la Eugeniu Ureche, Ion Ungureanu, Mihai Volontir, la Vasile Tăbârţă, Titus Jucov, Larisa Turea, Mihaela Strâmbeanu şi Nicolae Negru.
Pe marginea cărţii s-au pronunţat preşedintele UNITEM, Sandu Grecu, Larisa Ungureanu, Ion Diviza, Titus Jucov, Galina Lazarenco ş.a., iar colegul şi prietenul său, actorul Anatol Răzmeriţă, recent întors din America, i-a cântat la chitară.
Titus Jucov afirma că, dacă Mihai Cimpoi a scris o istorie deschisă a literaturii din Basarabia, Pavel Proca va face, neapărat, o istorie a teatrului din R. Moldova.
„Toate cărţile mele le-am scris la maşina de dactilografiat „Olimpia Internaţional”, dăruită de neuitatul actor Victor Ciutac, ca mai apoi să fie puse pe calculator. Ele au apărut graţie a doi oameni de cultură generoşi – Sandu Grecu şi Titus Jucov. Acum am scris despre ceata noastră tristă. Despre cea veselă să scrie criticii veseli”, a afirmat distinsul critic.
„Teoreticienii au deosebita plăcere de a-şi combate nemilos opozanţii. Sper să nu mă considere nimeni teoretician. Cunoscându-mi limitele priceperii, înţelegerii fenomenului în cauză, nu-mi fac iluzii. Cine-şi face multe iluzii… multe deziluzii culege. Subiectele despre care oamenii vorbesc cel mai mult sunt cele pe care ei le cunosc cel mai puţin. Am încercat să nu pălăvrăgesc. Cu riscul de a mă contrazice, nădăjduiesc cu stângăcie să nu scot artiştii din sărite cu frânturi sleite”, ne-a mai declarat autorul, care ne promite încă multe alte cărţi…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
