La vârsta de șapte ani, este înscris la Școala Republicană de Muzică „Eugen Coca” (Liceul „Ciprian Porumbescu” de astăzi), unde studiază, mai întâi, la baian, apoi la violoncel. Când a fost admis la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, i s-a propus să cânte la unul dintre instrumentele populare românești. A ales cobza. A fost primul care a studiat acest instrument la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” (1978-1984) și la Institutul de Arte „G. Musicescu” (1984-1989), în clasa profesorului Isaac Solomon. A cântat în orchestrele de muzică populară „Lăutarii” și „Mugurel”, cu care a efectuat mai multe turnee peste hotare.
Artistul instrumentist, cobzarul Pavel Țurcan face parte dintr-o familie de lăutari. Moșul său, Loghin Țurcanu, este titanul teoriei muzicii din R. Moldova, autor al unui șir de manuale de solfegiu bazate pe folclorul neamului nostru. „Datorită lui, am devenit muzician, el descoperind primul capacitățile mele muzicale”, ne spune Pavel Țurcan.
Un alt moș al său, Afanasie Țurcanu, fratele cel mai mic al lui Loghin Țurcanu, a prelungit editarea acestor manuale după dispariția fizică a acestuia. Fratele lui Pavel a făcut și el studii muzicale (la Chișinău și Cesena, Italia), fiind un baritonist de excepție, însă, din păcate, a decedat prematur. Verișorul lui, Viorel Țurcanu, este solist-instrumentist în Orchestra de muzică populară „Folclor”.
După absolvirea Institutului de Arte, Pavel Țurcan a fost angajat la Filarmonica Națională, în Orchestra de muzică populară „Mugurel”, condusă de Ion Dascăl, apoi s-a transferat la „Lăutarii” lui Nicolae Botgros. „La „Lăutarii” am cântat alături de cei mai mari interpreți ai neamului românesc: Sofia Vicoveanca, Ion Dolănescu, Benone Sinulescu, Nicolae Sulac, Gheorghe Zamfir. Din 15 decembrie 1988 până pe 15 ianuarie 1989, noi, „Lăutarii”, am avut primul turneu în România. Am evoluat în Moldova de peste Prut. Prezentam câte două spectacole pe zi, iar duminica – câte trei”, își amintește primul nostru cobzar.
Paralel cu activitatea artistică, a fost profesor de cobză la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” (1991-1994) și Universitatea de Arte (1994-1998). În 2000 a luat drumul pribegiei prin Europa, unde a muncit și a cântat, promovând imaginea R. Moldova. În 2008 a revenit acasă și s-a angajat în calitate de profesor de cobză la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, unde activează și astăzi. Pe parcurs, a organizat Ansamblul de cobzari „Barbu Lăutarul”, devenit colectiv-model, cu care a participat la un festival internațional în Italia, regiunea Trento. Apoi, a mai făcut un ansamblu de cobzari format din elevi de la colegiu, cu care a ocupat locuri de frunte la Concursul internațional din Piatra-Neamț, România, și la Festivalul-concurs „Să-mi cânți, cobzar” din Cernăuți, Ucraina, unde, în decembrie 2012, a avut o evoluare spectaculoasă.
În prezent, el lucrează la o culegere de melodii pentru cobză. Titlul spune de la sine despre dragostea lui pentru acest instrument: „Să-mi cânți, cobzar!”. Este cel mai superb instrument muzical. Îl promovez în continuare. În prezent, colaborez cu orchestrele „Lăutarii”, „Folclor”, cu Ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța” ș.a. Soția mea, Ludmila, e profesoară de canto la Școala de Arte „Alexei Stârcea”. Feciorul nostru, Radu, a studiat acordeonul, dar apoi a abandonat muzica și și-a continuat studiile la Academia de Studii Economice. Muzica, însă, în casa noastră e mereu în capul mesei și ne dorim ca ea să fie cunoscută și iubită de toată lumea”, ne-a mai spus înzestratul artist instrumentist.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
