Astăzi revin pentru a face concluziile necesare asupra acestui exercițiu de științe politice, extrem de important în acest an electoral, atunci când vom avea de luat o decizie pentru unul sau altul dintre partide. Cu atât mai mult că aceste reflecții se suprapun și pot fi un gen de rezumat al celor douăzeci și trei de ani de acțiune politică în ajunul zilei de independență.
Într-o scurtă recapitulare aduc aminte, că pe parcursul a șaptesprezece articole am punctat cele mai importante aspecte legate de istoricul apariției și evoluției partidelor politice din Europa și din spațiul românesc, modul cum au apărut și s-au cristalizat ideologiile și doctrinele politice de la care ele se revendică, după care am procedat la o excursie asupra tipologiei partidelor politice de la noi prin prisma a ceea ce ele sunt și cum ar trebui să fie pentru a reflecta o armonie cu alegătorii pe care îi reprezintă. Atunci când am pornit acest exercițiu de reflecție mă gândeam că partidele politice nu au doar menirea de a obține votul de la alegători, dar au responsabilitatea de a-l reprezenta adecvat, conform principiilor ideologice și politice de la care se revendică, ele sunt întruchiparea reprezentativității. Dar în același timp sugeram în aceste meditații politice că o mai bună cunoaștere a regulilor de funcționare a partidelor și jocului politic, precum și o înțelegere adecvată a principilor democratice ar spori cultura politică a electoratului nostru, care prin aceasta ar exercita o presiune asupra partidelor politice, obligându-le să se perfecționeze de la un proces electoral la altul. În definitiv, de această legătură organică depinde viitorul acestui stat, de aceea concluziile mele se doresc a fi deopotrivă constatatoare și ajutătoare în proiectarea unui cadru politic prolific aspirațiilor noastre de integrare europeană.
1. Fragilitatea sistemului multipartidist şi rata înaltă de destrămare a partidelor
În R. Moldova la ora actuală există peste 30 de partide. Pentru prima oară în istoria noastră independentă din 2009 s-a statuat un multipartidism, chiar dacă în multe aspecte extrem de conflictual și vicios. În sistemele multipartidiste, suportul populaţiei este repartizat între câteva partide politice, astfel încât partidul câştigător este constrâns să creeze o coaliţie cu alte partide pentru a forma guvernarea. Până în 2009 partidele învingătoare tindeau să obţină victorii categorice şi dispuneau de majorităţi confortabile în Parlament fără necesitatea de a coopera cu alte partide (PDAM, PCRM). Unicul caz de formare a unei coaliţii post-electorale de guvernământ a fost cel rezultat din alegerile din 1998, însă funcţionalitatea sa a fost precară, iar victoria PCRM în 2001 prea categorică pentru ca acesta să fie relevant pentru noțiunea de multipartidism. Nivelele de instituţionalizare, fragmentare şi polarizare în cadrul sistemului de partid sunt indicatoare valide pentru descrierea peisajului politic din R. Moldova.
a. Instituţionalizarea
Stabilitatea actorilor în competiţia inter-partide este principala evidenţă a unei instituţionalizări înalte a sistemului de partide. R. Moldova a demonstrat numeroase carenţe la acest capitol în perioada de independenţă şi din acest punct de vedere putem spune că sistemul politic moldovenesc este slab instituţionalizat. În acest răstimp în alegerile parlamentare a luat parte un număr impresionant de partide şi blocuri, dar puţine din ele s-au angajat repetat în următoarele alegeri.
b. Legăturile cu societatea
Partidele au legături bune cu societatea dacă ele au contacte strânse cu alegătorii săi şi sunt performante în a articula şi promova interesele publice reale. Majoritatea analiştilor sunt sceptici în evaluarea acestui aspect al partidelor politice din R. Moldova. Instabilitatea sistemului de partid confirmă indirect acest scepticism: dacă principalele partide politice ar fi fost mai adânc înrădăcinate în interesele sociale, este puţin probabil că mulţi dintre actorii politici, care au jucat un rol politic important înainte, ar fi complet marginalizaţi sau ar fi dispărut completamente.
c. Fragmentarea
Gradul de fragmentare a sistemului politic influenţează semnificativ natura relaţiilor dintre partidele politice. Acest fapt poate fi estimat prin numărul partidelor relevante din parlament şi din afara acestuia. Un sistem politic se consideră fragmentat dacă numărul acestora este mare. În R. Moldova atestăm acest fapt, la fel ca şi nivelul înalt de concentrare a voturilor şi puterii politice postelectorale, iar aceasta, în ultimă instanţă nu poate conduce la o construcţie de coaliţii sau consens viabil. În perioada dintre alegeri, dată fiind volatilitatea înaltă, este greu de prevăzut care partid va fi partidul de guvernământ şi care va fi partidul principal de opoziţie. Cu toate acestea ar fi superficial şi eronat să legăm nivelul de fragmentare de cel al numărului excesiv de partide politice, deoarece multe dintre ele nu participă efectiv la procesul politic.
d. Polarizarea
Polarizarea poate fi estimată prin nivelul de diferenţă şi incompatibilitate între ideologiile sau valorile diferiţilor actori politici. Dacă valorile şi principiile partidelor politice diferă radical, atunci sistemul de partid este caracterizat de un nivel înalt de polarizare. Într-un astfel de sistem, cooperarea între partide este greu de realizat şi în consecinţă, sistemul este considerat a fi lipsit de stabilitate şi „riscant”.
Sistemul politic moldovenesc poate fi considerat drept unul cu grad scăzut de polarizare, cel puţin din perspectiva diferenţelor ideologice formale ce există între partide. Majoritatea partidelor politice puternice se consideră de centru-stânga sau centru-dreapta, cu doar două partide ancorate în anumite repere ideologice – PCRM și PL – chiar dacă acest atașament nu reflectă în realitate denumirea ideologiei și partidului.
Chiar dacă atestăm un nivel scăzut al polarizării în problemele ideologiei şi politicii, viaţa politică moldovenească este caracterizată de un nivel ridicat al polarizării în termenii confruntării, în mod special între partidele de guvernământ şi cele din opoziţie.
2. Relaţiile dintre partidele politice din Republica Moldova
Relaţiile dintre partidele politice sunt marcate de trăsături comune şi altor societăţi est-europene în tranziţie. Printre acestea putem menţiona în primul rând relaţiile dintre partidele politice de la conducere şi din opoziţie, lipsa încrederii dintre partidele politice şi primatul relaţiilor personale pentru contactele dintre acestea
a. Relaţiile dintre partidele de la guvernare şi opoziţie. Cu excepţia legislativului din 1998-2000, în toate parlamentele de până la 2009 partidele pro-guvernamentale au dispus de o majoritate confortabilă, fără a coopera în conducere cu alte partide. Partidul de conducere era principala resursă pentru personalul din diferitele ramuri ale executivului. Chiar dacă legislaţia republicii face distincţie dintre nominalizările politice şi funcţionarii civili non-politici, în realitate această diferenţă este rareori respectată. În timp ce partidele de guvernământ exercită controlul deplin asupra puterii în stat, funcţiile partidelor de opoziţie devin similare celor ale organizaţiilor non-guvernamentale sau altor organizaţii sociale, care studiază problemele din societate şi încearcă să sensibilizeze opinia publică asupra lor. Acest lucru este valabil pentru ambele categorii de partide de opoziţie, care sunt sau nu prezente în parlament. Una din cele mai importante responsabilităţi a acestor organizaţii de partid este de a studia problemele populaţiei şi de a se consulta cu cetăţenii asupra acestora. Opoziţia parlamentară este activă în criticarea acţiunilor întreprinse de guvern şi sensibilizează opinia publică asupra rezultatelor negative ale iniţiativelor guvernamentale.
Reprezentanţii guvernării deseori acuză opoziţia ca fiind „neconstructivă”, adică doar critică politicile guvernului fără a oferi alternative viabile. La rândul ei, opoziţia replică că, în condiţiile unei majorităţi confortabile în parlament, este imposibil de acţionat în legislativ ca opoziţie constructivă. Predominanţa unui singur partid faţă de o opoziţie slabă şi fragmentată apare în mod special atunci când vine problema responsabilităţii politice. Opoziţia, dat fiind accesul limitat la decizii, consideră partidul de guvernământ responsabil unilateral de dezvoltarea ţării şi nu acceptă să împartă în vreun fel responsabilităţile pentru guvernare. În cazul R. Moldova, această situaţie face imposibilă o cooperare între partidele de opoziţie, deoarece acestea nu cred că au nevoie reală unii de alţii.
Pentru partidele de opoziţie, aflate actualmente la putere, predominanţa de altădată a PCRM a fost percepută ca o ameninţare, pentru că guvernarea influenţa justiţia, mass-media şi administraţia. Inversarea situației nu a schimbat atitudinea, nivelul înalt de confruntare datorat frustrărilor acumulate anterior făcând improbabilă o cooperare dintre partidele aflate la putere şi cele de opoziţie.
b. Lipsa încrederii între partide şi primatul relaţiilor personale pentru relaţiile mutuale.
Nivelul scăzut al încrederii reciproce este în mod special evident între partidele de guvernământ şi cele ale opoziţiei. Însă lipsa de încredere caracterizează de asemenea şi partidele de opoziţie. Multe dintre partidele politice din Moldova au „origini facţionale”, care determină caracterul special al relaţiilor dintre ele. De regulă acestea se creează în jurul liderilor sau grupurilor din cadrul legislativului și executivului. Sunt absolut încrezut că la momentul actual este dificil de atins un nivel înalt al încrederii dintre partidele politice, deoarece competiţia politică se desfăşoară conform regulii jocului cu „suma zero”: venirea la putere a unui grup în urma alegerilor este percepută de ceilalţi ca un pericol la existenţa partidului, libertăţii şi proprietăţii membrilor săi.
Un sistem politic democratic și stabilitatea țării se bazează pe capacitatea partidelor de a fi instituţii robuste, ce reprezintă adecvat interesele diferitor segmente sociale ale societăţii. Pentru aceasta partidele au nevoie de o serie de calităţi despre care am mai vorbit. Iar prima şi cea mai importantă este identitatea distinctă. Societatea trebuie să cunoască pentru ce există şi ce apără un partid sau altul. Partidele au nevoie de clarificarea mesajului prin definirea valorilor ideologice şi afirmarea lor permanentă, să renunţe la tactica seducţiei și să transforme realitatea potrivit sistemului de angajamente asumate. A renunţa la crezul politic şi la guvernarea pe bază de valori ideologice înseamnă a renunţa la identitate. Iar fără identitate nu există viitor. Nici pentru partide, nici pentru țară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
