A a fost un ţăran basarabean, originar din satul Mândreşti( judeţul Orhei), a rămas în istorie datorită luptei sale împotriva regimului stalinist. Cunoscut și cu numele conspirativ Dimitrie Grosu, el fost conducătorul unui grup antisovietic (Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu), care a activat între anii 1945 şi 1950 pe teritoriul raioanelor Chişcăreni, Teleneşti, Sângerei şi Călăraşi. Există foarte puţine date biografice despre Filimon Bodiu, majoritatea informaţiilor despre el provenind din arhivele A.M.S.N.R.M şi ale fostului KGB. Cercetătorii care au scris despre activitatea acestui ilegalist antisovietic menţionează în primul rând abilităţile de conducător, “calităţile personale deosebite”, “susţinerea de care s-a bucurat din partea ţăranilor” şi inteligenţa cu care acesta reuşea să se ascundă de urmăritorii săi, în condiţiile terorii poliţieneşti instaurate în Basarabia sovietică.
Deşi grupul lii Filimon Bodiu era compus din doar 8-10 persoane, baza socială a grupului era destul de largă.
Grupul lui Filimon Bodiu nu avea un statut, o structură bine definită sau program de acţiuni, ca în cazul altor organizaţii antisovietice basarabene (precum Arcaşii lui Ştefan sau Partidul Libertăţii). Metodele de luptă ale acestui grup erau specifice mediului şi mentalităţii tărăneşti. Principala remediere pe care acesta şi-o propunea ţinea de politica sovieticilor faţă de ţărănime, iar faptul că grupul a fost activ pe parcursul a cinci ani de zile se datorează nu numai abilităţii membrilor săi, ci şi susţinerii din partea unui număr mare de ţărani.
Documentele de arhiva atestă peste 50 de familii care i-au oferit adăpost şi l-au susţinut în activitatea sa, calificată drept “teroristă” de către organele de securitate staliniste. Tipul de rezistenţa opusă de acest grup a fost, la început, unul de propagandă. Bodiu organiza “adunări cu ţăranii”, în casele unora dintre participanţi, unde le vorbea despre pericolul sovietzării şi al colectivizării forţate. Aceste acţiuni au fost considerate de autorităţi ca “banditism terorist”. O altă metodă, considerată de autorităţi drept “teroristă”, era intimidarea cadrelor de conducere prin intermediul unor scrisori, în care Filimon Bodiu, folosind expresii care, după părea lui, trebuiau să sune autoritar şi justiţiar, le cerea să nu-i mai jefuiască pe ţărani şi să respecte sentimentele religioase ale acestora. Radicalizarea metodelor de luptă ale grupului se produce după ce organele de urmărire încearcă să-l aresteze pe Filimon Bodiu. Omorurile comise de membrii grupului, e drept, majoritatea în condiţii de autoapărare, au permis serviciilor de securitate sovietice să fabrice o listă extinsă de “acte teroriste-banditeşti”, care îi erau incriminate. Filimon Bodiu moare la 16 noiembrie 1950, împuşacat într-o confruntare directă cu reprezentanţii autorităţilor, care veniseră să-l aresteze la adresa unde se ascundea familia Bodiu.
La procesul intentat membrilor grupului, în iunie 1951, Olimpiada Bodiu, soţia lui Filimon Bodiu, declarase că zeci de familii le-au oferit adăpost, ascunzându-i de urmăritori. Cercetătorii consideră că fără o bază socială foarte largă, grupul lui Filimon Bodiu nu ar fi putut rezista un timp atât de îndelungat.
Grupul a fost lichidat treptat, în trei etape, mai întâi fiind arestaţi câţiva dintre cei mai activi membri: Burlacu şi soţii Isofie, şi condamnaţi la câte 25 de ani de închisoare. Mai târziu, prin coruperea unor membri ai grupului (Nicolae Bucilă, de exemplu), s-a organizat prinderea lui Filimon Bodiu. La 16 noiembrie 1950 casa în care acesta se ascundea împreună cu familia a fost înconjurată de reprezentanţii organelor represive sovietice. Familia Bodiu a ieşit din casă şi a opus rezistenţă armată. Filimon Bodiu şi fiul său Ion (care era copil) au fost ucişi în timpul schimbului de focuri. Olimpiada Bodiu a fost grav rănită, iar peste un an a fost judecată şi acuzată de “trădare de patrie”. După uciderea lui Filimon Bodiu a urmat arestarea susţinătorilor şi simpatizanţilor grupului, toţi fiind acuzaţi de “trădare de patrie” şi condamnaţi, după ce, în timpul anchetei, au fost torturaţi şi ameninţaţi cu deportarea celor apropiaţi, dacă nu semnează procesele-verbale, în cea mai mare parte, false.
Sursa: romanism.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
