Actualitate

Politica de susţinere necondiţionată a Republicii Moldova dăunează reformelor

România a devenit astfel cel mai important donator al Republicii Moldova şi a acordat masiv ajutor în domeniul construcţiei de obiective social-culturale, conexiunilor energetice, instruirii personalului, construcţiei instituţionale, oferirii de mii de burse anual în învăţământul de stat ş.a.m.d. De exemplu, România a deschis o linie de finanţare nerambursabilă de 100 milioane euro pentru Republica Moldova din care deja s-au tras zeci de milioane pentru obiective cum ar fi construcţia de la temelie a două noi sate în locul celor distruse de inundaţiile din lunca Prutului din 2010, gazoductul Iaşi-Ungheni menit să asigure independenţa Republicii Moldova de gazul rusesc sau construcţia şi reparaţia de grădiniţe de copii, acest proiect din 2014 fiind finanţat cu 25 milioane euro. România oferă 5.000 de burse anual în învăţământul mediu şi universitar pentru tinerii basarabeni, efortul bugetar al statului prin Ministerul Educaţiei în acest sens fiind de circa 20 milioane euro pe an.

Şansa integrării europene a Republicii Moldova este România

România şi-a fixat ca principal obiectiv de politică externă integrarea europeană a Republicii Moldova. În consecinţă, începând din 2009 până în prezent, conducerea statului român împreună cu maşinăria diplomatică românească au depus un efort de-a dreptul epic pentru a reuşi integrarea europeană a Republicii Moldova. Campania a avut o intensitate comparabilă doar cu procesul de integrare în UE şi NATO al României, între 1997-2007. Pentru a atrage şi alte state în sprijinul Republicii Moldova, România a organizat în cadrul UE „Grupul pentru Acţiunea Europenă a Republicii Moldova”, unde participă şefii diplomaţiilor din statele membre. La toate reuniunile şi formatele europene reprezentanţii români s-au luptat să elimine din formulările statelor sceptice menţiuni de genul că „Parteneriatul Estic nu este o anticameră pentru aderare” şi să insereze în schimb formulări cât mai apropiate de recunoaşterea calităţii de stat candidat al Republicii Moldova. Alte lupte s-au dat pentru eliminarea din diferite documente ale UE, de exemplu rapoarte pe drepturile omului, afirmaţii inserate de state care nu sunt prietene ale Republicii Moldova. De exemplu, afirmaţia pentru care insista un stat membru UE, favorabil Rusiei, că Republica Moldova nu a ratificat „Convenţia Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare”, o afirmaţie inadecvată din moment ce problema este controversată în UE şi nu avea ce căuta în raport, pentru că sunt state membre care nu au ratificat şi altele nici nu au semnat. Problema era importantă, pentru că rapoartele negative pe drepturile omului sunt luate în considerare pentru a se constata dacă Republica Moldova îndeplineşte Criteriile de la Copenhaga, condiţie obligatorie pentru aderarea la UE.

Toţi ambasadorii români acreditaţi în capitalele statelor UE au primit instrucţiuni să promoveze cauza Republicii Moldova pe lângă guvernele respective. Au fost state din Vestul Europei ai căror lideri, nefiind interesaţi de extindere sau de Parteneriatul Estic, au refuzat să se întâlnească cu vreun reprezentant al Republicii Moldova timp de ani de zile, nu numai în cadrul întâlnirilor bilaterale, dar nici măcar în marja unor reuniuni internaţionale, în ciuda insistenţelor disperate ale Chişinăului. Motivul era acela că statele respective nu doreau să facă cel mai mic gest care ar fi putut să fie interpretat drept promisiune sau sprijin pentru aspiraţiile Republicii Moldova, pentru a nu-şi crea obligaţii ulterioare faţă de statul de peste Prut. A fost misiunea diplomaţiei româneşti să rezolve cu succes şi această problemă.

România, ca stat membru UE, este prezentă în toate formatele de discuţii, în timp ce diplomaţii Republicii Moldova, fiind excluşi, nu dispuneau de cadrul necesar pentru a-şi îndeplini misiunea. Pentru a se depăşi acest obstacol, practic fiecare ambasador al României din capitalele UE şi-a „adoptat” omologul, ambasadorul Republicii Moldova din capitala respectivă, şi l-a instruit, învăţându-l cum să procedeze pentru a-şi atinge obiectivele. Nu în ultimul rând, decizii importante au fost luate de Parlamentul European, unde vioara întâia au fost deputaţii români, care deţin conducerea comisiei PE pentru Republica Moldova ori sunt raportori în diferite probleme cum ar fi liberalizarea vizelor.

Bucureştiul a dat reformele pe geopolitică

Problema este că efortul major făcut de România pare să nu dea roadele aşteptate. Pentru Republica Moldova orizontul european pare tot mai îndepărtat, iar principalul motiv nu este de ordin extern, adică agresiunea Rusiei în Est, ori „oboseala” extinderii în Vest, ci este de ordin intern. Adică rezistenţa înverşunată la reforme, în special în ce priveşte asigurarea independenţei justiţiei, precum şi corupţia devastatoare.

Sprijinul determinant al României faţă de Republica Moldova a avut o motivaţie geopolitică, intenţia de a smulge din „Lumea rusă” şi a o ”tracta” cu orice preţ în Occident. O altă motivaţie a fost cea identitară, adică solidaritatea cu „al doilea stat românesc”. Această abordare a făcut ca România să împingă Republica Moldova spre UE fără a condiţiona sprijinul său de realizarea reformelor. Politica României nu a fost greşită, ci s-a bazat pe premisa că mai degrabă apropierea de UE va determina Republica Moldova să facă reforme, decât condiţionarea sprijinului acordat. Numai că la Bucureşti nu se putea anticipa derapajul Chişinăului, care a dus nu numai la punerea sub semnul întrebării a integrării europene, ci chiar la periclitarea existenţei acestui stat prin jaful din sistemul bancar şi decredibilizarea partidelor pro-europene de la guvernare.

În prezent ne aflăm într-o nouă etapă, în care este esenţială pentru Republica Moldova adoptarea reformelor, în special în Justiţie. Toate statele UE prietene ale Republicii Moldova insistă în acest sens, iar România nu poate avea o altă poziţie. Sprijinul politico-diplomatic acordat de România Republicii Moldova în plan extern a fost prioritar atâta timp cât au existat nişte obiective care trebuiau îndeplinite, cum ar fi semnarea acordurilor cu UE şi liberalizarea vizelor. Acum toată atenţia trebuie îndreptată spre îndeplinirea reformelor interne, menite să transforme Republica Moldova într-un stat cu o democraţie stabilă, o justiţie independentă şi o economie de piaţă funcţională, condiţii obligatorii, dacă la Chişinău chiar se doreşte într-adevăr integrarea europeană. Reformele nu sunt o pedeapsă, cum par să creadă factorii politici de la Chişinău, ci sunt necesare pentru îmbunătăţirea traiului cetăţenilor şi consolidarea statului.

Dacă România va persevera în cadrul UE cu un discurs gol de conţinut privind acordarea „perspectivei europene” şi nu se va alinia eforturilor statelor membre care dovedesc fermitate în ce priveşte eliminarea corupţiei, independenţa justiţiei şi implementarea acordurilor semnate de Republica Moldova cu UE, atunci va deveni o voce izolată şi tot mai lipsită de credibilitate privind expertiza pe acest spaţiu. O asemenea situaţie ar dezavantaja în primul rând Chişinăul, care are nevoie de o Românie credibilă şi influentă în UE, pe post de susţinător şi avocat al său.

Corupţia a sărăcit cetăţenii şi a ruinat statul

Ostilitatea faţă de reforme a Chişinăului are drept cauză dorinţa de exploatare sălbatică a resurselor statului în favoarea celor care îl conduc, iar aceasta duce direct la subdezvoltare. Criza profundă a sistemului financiar-bancar din Republica Moldova se datorează în primul rând refuzului de a face reformă. Chişinăul refuză să-şi adapteze legislaţia la cea europeană chiar şi acum, în al doisprezecelea ceas, când solicitarea este făcută de FMI şi Banca Mondială, finanţatori fără de care Republica Moldova riscă să se prăbuşească în haos. În România ar fi fost imposibil să se fure miliardul de euro, datorită legilor bancare. În România, spre deosebire de Republica Moldova, legea interzice prezenţa firmelor off shore în acţionariatul băncilor. Pe de altă parte, o firmă ca „Sisteme Informatice” a lui Ilan Şor nu ar fi primit niciodată aprobarea Băncii Naţionale a României pentru a deveni acţionar la o bancă comercială. Legea prevede ca doar investitorii calificaţi, cu experienţă în domeniul bancar, să poată deveni acţionari la băncile comerciale. Spre comparaţie, componenţa consiliului de administraţie al Băncii de Economii a Moldovei a primit avizul Băncii Naţionale a Moldovei în…90 minute din momentul depunerii cererii de avizare!

M.A.I – „să faci ce zice popa, nu ce face popa”

Zicala românească din titlu, inspirată de diferenţa dintre conţinutul predicilor şi moravurile unora dintre preoţi, se potriveşte Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) din Republica Moldova, unul dintre ministerele care a beneficiat cel mai mult de ajutorul necondiţionat al României. Ajutorul a fost masiv, inclusiv pentru că M.A.I al Republicii Moldova a fost minister de linie privind implementarea dialogului pe liberalizarea vizelor cu UE, un proces sprijinit de România.

Cu tot sprijinul României, reforme nu s-au făcut, şi M.A.I a rămas una dintre cele mai corupte instituţii din Republica Moldova. Aceasta este aprecierea partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova, SUA şi UE, consemnată în nota informativă remisă Guvernului Gaburici pe 4.07.2015: (pagina 26) AICI:

“Adoptarea unei politici de zero – toleranță fața de corupție și intensificarea combaterii corupției la toate nivelurile Ministerului Afacerilor Interne. …Corupția a devenit mai sofisticată și a trecut spre sferele unde sunt localizate sume mari de bani și putere. Respectiv, există o tendință de înlocuire a actelor minore de corupție cu corupția de elită/majoră.”

Recent au fost arestate persoane cu funcţii de răspundere de la Biroul Migraţie şi Azil, pentru fapte deosebit de grave, care pot pune sub semnul întrebării procesul de liberalizare a vizelor dintre Republica Moldova şi UE. AICI

În principal, acestea procurau paşapoarte cu date de identitate false, pentru persoane condamnate în Republica Moldova şi alte state. Cu ajutorul actelor de identitate eliberate de M.A.I. s-au comis fapte de o gravitate deosebită în străinătate. Una dintre beneficiarele corupţiei din M.A.I, Galina Kravcenko, a ruinat o bancă din SUA prin obţinerea frauduloasă a unor credite de 118 milioane dolari AICI

În luna octombrie 2011 forţele de securitate ucrainene din Regiunea Odesa l-au lichidat în cursul unui schimb de focuri pe teroristul cecen Amran Dicaev. Teroristul era în acelaşi timp şi cetăţean al Republicii Moldova sub numele de Nicolai Tabac. Obţinerea cetăţeniei Republicii Moldova de către străini se face numai cu avizul M.A.I şi al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS), conform art. 29 şi 30 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova. După aprilie 2014, odată cu accesul fără vize al moldovenilor în UE, Dicaev-Tabac sau altul ca el ar fi putut pătrunde nestingherit în România, cu paşaportul eliberat de autorităţile de la Chişinău.

În noiembrie 2012, Vitalie Proca, un asasin plătit din Republica Moldova, a rănit grav prin împuşcare un cetăţean român în Bucureşti. Proca fusese condamnat pe viaţă pentru alte crime, dar a fost scos din puşcărie de corupta justiţie moldovenească. Ulterior, M.A.I. i-a dat paşaport lui Proca, deşi legea interzice eliberarea de paşapoarte puşcăriaşilor aflaţi în libertate condiţionată, iar acesta, beneficiind de liberatea de mişcare asigurată de paşaportul eliberat ilegal, a comis tentativa de asasinat din Bucureşti. Ar fi o dovadă de responsabilitate a României faţă de propria siguranţă naţională şi proprii cetăţeni dacă ar da dovadă de fermitate privind condiţionarea reformei din M.A.I. de acordarea sprijinului său faţă de statul de peste Prut.

Studiu de caz: Expulzarea unui cetăţean european de către Republica Moldova

Miercuri 13 mai, cetăţeanul român George Simion, aflat la Chişinău, caa fost reţinut de pe stradă de ofiţeri Biroului Migraţie şi Azil, dar şi de ofiţeri ai Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), conform declaraţiilor sale. Acesta a fost declarat indezirabil şi a fost escortat la frontieră. Dacă Simion are dreptate şi ofiţeri SIS au participat la reţinerea sa, atunci este o încălcare a legii, pentru că SIS are voie doar să documenteze acivitatea străinului ce pune în pericol securitatea naţională şi apoi să solicite Biroului de Migraţie şi Azil expulzarea acestuia. SIS are voie să reţină doar persoane care pătrund fără permisiune pe teritoriul pus sub pază specială al obiectivelor cu regim special, precum şi persoanele înarmate şi periculoase, or Simion a fost reţinut în faţa Liceului Gheorghe Asachi din Chişinău, care nu este obiectiv special, şi nici nu era înarmat. Datorită faptului că Simion era organizatorul unui miting unionist ce urma să aibă loc pe 16.05.2015, opinia publică a presupus că acesta ar fi putut să fie motivul pentru care Simion este periculos a fost declarat indezirabil. Dar aceasta rămâne o simplă presupunere, pentru că SIS nu a anunţat concret motivele deciziei. Numai că presupunerile sunt întotdeauna greşite, după cum spun englezii, assumptions are always wrong. Nimeni nu poate şti motivele reale ale unei asemenea decizii.

Problema nu constă în oportunitatea acestei decizii de expulzare, ori în caracterul acţiunilor lui Simion pe teritoriul Republicii Moldova. Avem un caz în care am putea constata încălcarea drepturilor şi libertăţilor unui cetăţean european, pe teritoriul unui stat asociat cu UE. De asemenea, un caz ce relevă modul în care Republica Moldova înţelege să transpună acquis-ul comunitar în legislaţia sa, şi mai ales prevederile la care s-a angajat prin Acordul de Asociere la Uniunea Europeană.

În România legislaţia în materie este democratică, de tip european, actul normativ fiind OUG 194/2002. În România serviciul secret propune declararea ca indezirabil a străinului către procuror, iar acesta la rândul lui sesizează o instanţă de judecată, Curtea de Apel Bucureşti. Astfel, străinul are acces deplin la justiţie. În legislaţia Republicii Moldova însă, măsura declarării ca indezirabil şi expulzării străinului se dispune de Biroul de Migraţie şi Azil din oficiu sau la propunerea SIS (art 55 din Legea 200/2010). În plus, autorităţile competente nu vor divulga străinului declarat indezirabil motivele expulzării sale. Rezultă că în această republică ex-sovietică orice funcţionar superior de la Biroul Migraţie şi Azil sau de la SIS poate expulza orice străin fără să dea socoteală nimănui şi fără a ca acesta să aibă acces la justiţie. În plus, în timp ce în România străinul este expulzat numai după decizia definitivă a instanţei, în Republica Moldova decizia este executorie imediat după emiterea acesteia, indiferent dacă străinul respectiv a contestat decizia prin care este declarat indezirabil, ceea ce înseamnă încă o limitare a accesului la justiţie al cetăţeanului şi o încălcare a drepturilor şi libertăţilor sale: ”Dreptul de şedere al străinului încetează de drept la data emiterii deciziei privind declararea sa persoană indezirabilă (alin 4. Art 55. L 200/2010)” . Cetăţeanul străin nu se va putea aşadar prezenta în faţa instanţei pentru a-şi susţine contestaţia, din moment ce deja a fost expulzat. Legislaţia din Republica Moldova nu are astfel nicio legătură cu îndeplinirea Criteriilor de la Copenhaga, necesare pentru ca un stat să poată adera la Uniunea Europeană.

Prin aflarea în vigoare a unei asemenea legislaţii Republica Moldova se află şi în starea de încălcare a Acordului de Asociere pe care l-a semnat cu UE. Printre altele, la capitolul “Preambul” din Acord, Republica Moldova a recunoscut că “valorile comune pe care se întemeiază UE, şi anume democraţia, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi statul de drept, constituie, de asemenea, însăşi esenţa asocierii politice şi a integrării economice prevăzute în prezentul acord”.

În acest sens menţionăm şi art 12 din Titlul III precum şi altele:“Părţile acordă o importanţă deosebită… accesului la justiţie şi dreptului la un proces echitabil”. Înseamnă că Republica Moldova recunoaşte şi că legislaţia sa, specifică unui stat autoritar, încalcă “esenţa” Acordului. Din acest motiv, raţiunile de securitate nu pot fi invocate înaintea libertăţilor fundamentale. Bunăoară, România a expulzat indivizi aflaţi în legătură cu cele mai periculoase organizaţii teroriste din Orientul Mijlociu, dar le-a asigurat în acelaşi timp accesul deplin la justiţie în ce priveşte declararea lor ca indezirabili şi le-a respectat drepturile fundamentale.

Implementarea prevederilor din Acordul de asociere cu UE privind subiectul de faţă ar trebui să devină o prioritate a României în cadrul reformelor la care s-a angajat Republica Moldova, mai ales că turiştii români sunt cei mai numeroşi peste Prut, cu 20% dintre nopţile de cazare înregistrate la hoteluri, şi cu câteva sute de cetăţeni originari din ţară şi stabiliţi permanent în Republica Moldova, majoritatea cu afaceri. Oricare dintre aceştia ar putea fi alungat peste frontieră, fără niciun fel de explicaţie din partea autorităţilor administrative, fiind la cheremul acestora. În privinţa implementării în legislaţia Republicii Moldova a principiilor din Acordul semnat cu UE, România ar putea să se consulte atât cu organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului de la Chişinău, cât şi cu partenerii săi din UE.

România are datoria să-şi apere cetăţenii pretutindeni peste hotare, acolo unde aceştia sunt supuşi abuzurilor şi nedreptăţii, în conformitate cu principiul “Civis romanus sum”, expus de Lordul Palmerston în parlamentul de la Londra în secolul XIX. Republica Moldova, la rândul ei, nu trebuie decât să se achite de obligaţiile pe care şi le-a asumat prin Acordul de asociere cu UE. Atât şi nimic mai mult.

Articol semnat de George Scarlat

*Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea autorului și nu reprezintă neapărat poziția oficială a Fundației Universitare a Mării Negre sau a Academiei Române

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *