Portret de grup, cu Anton Cehov şi Andrei Şerban

Marile culturi scenice – Marea Britanie, Franţa, Polonia, – sunt recunoscute şi prin numărul sporit de festivaluri-eveniment. Festivalurile sunt tonice şi energizante, în cadrul lor, ca în galantare, se vede limpede who is who, cine şi cât valorează, se schimbă idei, se leagă prietenii şi se încheagă proiecte de colaborare. Festivalul oferă modele, propune termeni de comparaţie, stimulează gândirea şi creaţia. Este foaia de temperatură şi pulsul activităţii culturale. Desenează, cu mijloace specifice, portrete de grup, radiografiind fidel starea de lucruri din branşă.

Caligula

În pofida bugetului substanţial redus, sub genericul Focus Andrei Şerban – Cehoviziuni şi motoul Omul, acest animal ciudat…, Festivalul Naţional de Teatru Bucureşti (FNT), ediţia 21 (Alice Georgescu, director artistic şi selecţioner, Aura Corbeanu, director executiv) se va memora ca unul distins, reflexiv, sobru şi elegant, oferind montări de anvergură şi omagiind două figuri emblematice ale teatrului european şi universal: Anton Cehov şi Andrei Şerban. Pe orbită s-au înscris şi componentele internaţionale ale programului festivalier: spectacolul Trei surori de A. P. Cehov, pus în scenă de Andrei Şerban la Teatrul Naţional Budapesta; Poveşti călătoare – Cabo Verde, selecţia textelor şi dramaturgia Natália Luíza, regia Miguel Seabra, Teatro Meridional, Lisabona; Mansarde à Paris de Matei Vişniec, regia Alain Lecucq, Papiértheatre, Franţa. Cu regret, Pescăruşul de A. P. Cehov, regia Christian Benedetti, Théâtre-Studio, Paris, anunţat şi mult aşteptat, cu actriţa Anamaria Marinca pe afiş, a fost contramandat în ultimul moment, Anamaria fiind angrenată în filmări ce nu i-au permis să se deplaseze în România.

Leonce şi Lena

Zece zile în şir, Bucureştiul a fost capitala teatrală a Europei, cu montări viguroase şi virtuoase (32 de spectacole în 65 de reprezentaţii), cu lansări de carte, expoziţii şi conferinţe, ateliere şi întâlniri întrunind oameni de teatru de pe cinci continente. La tema Absurdul în teatru, de la Cehov la Eugène Ionesco şi-au susţinut sus şi tare punctele de vedere Yun-Cheol Kim, decan al Facultăţii de Teatru a Universităţii Naţionale de Arte din Seul, Coreea de Sud, şi preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, Manabu Noda, profesor la Facultatea de Arte şi Litere a Universităţii Meiji din Tokio, Japonia, Monica Săvulescu Voudouri (Grecia), prozatoare, eseistă, poetă şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Olanda şi Belgia, Chris Ackerley, profesor, şef al Departamentului de limbă engleză al Universităţii din Otago, Noua Zeelandă, Ion Bogdan Lefter, scriitor, critic literar, director al revistei „aLtitudini” şi profesor la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti. Moderatorul colocviilor a fost criticul de teatru Octavian Saiu, iniţiatorul unui dialog pe teme de management cultural cu Christopher Wynn, director pentru Dezvoltare şi Parteneriate al Festivalului Internaţional de Teatru de la Edinburgh. Pentru studenţii UNATC şi pentru toţi cei interesaţi, Andrei Şerban a susţinut conferinţa „Ce înseamnă să joci un rol, în teatru şi în viaţă?”, urmată de lansarea cărţii Şapte tratate secrete de Teatru Nō de Zeami, despre una dintre cele mai misterioase şi mai fascinante forme de teatru din lume, volum a cărui prefaţă este semnată de Andrei Şerban. George Banu a moderat lansarea Albumului „Löwendal, baronul artist”, cu participarea lui Horia Roman Patapievici; Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” a lansat „Avangarda rusă – Dramaturgie”, selecţie, traducere, prefaţă şi note de Leo Butnaru şi „Mayerhold. Scrieri despre teatru”, selecţie, traducere, prefaţă şi note de Sorina Bălănescu. Şi sunt doar câteva dintre acţiunile din cadrul FNT.

Leonce şi Lena

Exact în aceste zile, s-a călătorit în ceruri Liviu Ciulei… Şi, ca o tristă ironie a sorţii, FNT a debutat cu Leonce şi Lena de Georg Büchner, regizat de Gábor Tompa la Teatrul Maghiar de Stat Cluj şi găzduit în Festival de scena de la Bulandra pe care, acum 41 de ani, regretatul Ciulei monta acelaşi spectacol… Înveşnicind memoria marelui dispărut, de-acum înainte Sala Izvor a Teatrului Bulandra poartă numele Liviu Ciulei.

Tonul fiind dat de două spectacole de început – Leonce şi Lena şi Trei surori -, reprezentaţiile se întreceau parcă în inventivitate şi imaginaţie creatoare: toţi marii actori au demonstrat culmi de virtuozitate scenică, defilând seară de seară prin faţa spectatorilor recunoscători, copleşiţi cu ovaţii: Marian Râlea şi Mariana Mihuţ în emoţionantul Îngropaţi-mă pe după plintă, după Pavel Sanaev, dramatizarea şi regia Yuri Kordonsky (Teatrul Bulandra Bucureşti), povestea tragică a unui copil născut în URSS, educat de o bunică tiranică şi dementă, iubindu-l în felul ei despotic şi inconştient; extraordinara noastră compatrioată Tamara Buciuceanu, Mihai Constantin şi Virgil Ogăşanu în Însemnările unui necunoscut, după Dostoievski, regia Alexandru Darie, la fel, Teatrul Bulandra. Sorin Leoveanu, fără egal (dl Emil Boroghină, directorul Fundaţiei Shakespeare, susţine că Leoveanu este, astăzi, unul dintre cei mai interesanţi actori europeni – şi nu pot să nu-i dau dreptate!) în Caligula de Albert Camus, regia László Bocsárdi, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova; Ofelia Popii în Felii de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu; George Ivaşcu în Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis Bucureşti; Marcel Iureş care spune ca nimeni altul (poate, ar zice basarabenii cu ţinere de minte, la fel ar povesti-o doar Gheorghe Vodă, autorul memorabilului film Se caută un paznic) povestea fără moarte a lui Ivan Turbincă în spectacolul Absolut! după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, Teatrul ACT Bucureşti; Valeria Seciu şi Ion Caramitru în Macbeth (un studiu) de Shakespeare, regia Radu Penciulescu, Teatrul Naţional Bucureşti (Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava”); toată distribuţia antrenată în Mai întâi te naşti de Line Knutzon, deci Fatma Mohamed, Claudia Ardelean, Elena Popa, regia Radu Afrim, Teatrul „Andrei Mureşanu” Sfântu Gheorghe.

Strigăte şi şoapte

Cele trei spectacole-cehoviziuni, girate de Andrei Şerban au în comun desenul scenic caligrafiat precis, pătrunderea psihologică, stăpânirea fără cusur a arhitecturii luminii, a muzicii, precum şi structurarea pe verticală. Unchiul Vanea montat la Teatrul Maghiar de Stat Cluj şi beneficiind de prestaţia unor actori inteligenţi şi într-o formă fizică de invidiat (fără să vreau, mi-am amintit că, în teatrele de la Chişinău, menţinerea formei pentru actorii jucând din paşte în paşte devine o problemă gravă) e, poate, din acest punct de vedere, cel mai reprezentativ, căci schimbă totalmente perspectiva, fiind jucat nu în scenă, ci în sală, pe verticală, la arlechin şi pe balustradele de la galerie, mişcând, literalmente, acoperişul Teatrului „Odeon” pentru ca să se facă lumină în sală şi în suflete. Şerban încearcă – şi reuşeşte – să reabiliteze sensul iniţial, să fie pe aceeaşi undă cu autorul, care-şi subintitula piesele comedii. Şi, ca o continuare în timp a nostalgiei cehoviene fără de leac, Andrei Şerban, hedonistul ludic, a prezentat unul dintre cele mai subtile poeme teatrale ale sale, Strigăte şi şoapte de Ingmar Bergman, montat cu măiestrie la Teatrul Maghiar de Stat Cluj.

Ca să vă mai spun că Andrei Şerban, generos, ne-a invitat în bucătăria de mare artă a regiei, permiţând tuturor doritorilor să asiste la repetiţiile sale din festival. Un cadou de zile mari din partea celui ce-şi explică astfel aplecarea către Doctorul Cehov: „Cehov e mai subtil şi mai complex decât orice interpretare i-am putea da noi. El vede forţele distructive ale vieţii şi ale relaţiilor umane aflate în plină acţiune, dar nu se identifică cu nimeni, nici nu condamnă, nu iubeşte şi nu urăşte pe niciunul dintre personajele sale, dar are pentru fiecare o înţelegere şi o simpatie plină de afecţiune”. …Să ne vedem cu bine la Festivalul Naţional de Teatru 2012! 

Larisa Turea
Bucureşti-Lisabona