În societate se dezvoltă lent, dar sigur, o dorință de a purta haine cu elemente tradiționale populare, influența venind atât din tendințele modei din toată lumea, cât și din necesitatea de a se apropia de rădăcini. Însă aspirația omului de a purta ceva autentic, original și foarte bine executat se împiedică de prețurile mari atribuite creațiilor manuale. Respectiv, hainele croșetate cu mașina sunt mai ieftine, însă calitatea și stilul diferă în ochii cunoscătorilor.

De ce o ie costă atât de mult?

Conform Valentinei Buzilă, director adjunct și secretar științific în cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN), costumul popular pe care-l îmbracă purtătorii de folclor trebuie să fie deosebit ca spectaculozitate, material, decor etc. „Pentru realizarea unei ii este nevoie de foarte mult timp și de foarte multă muncă și avem foarte puțini meșteri care se apucă să coase, să brodeze, să creeze costumul în ansamblu. Deci, din start, noi constatăm că el trebuie să fie mai scump”, adaugă Valentina Buzilă.

„Bluzele croșetate la mașină costă 600-1000 de lei, iar dacă broderia este efectuată manual, prețul ajunge la 900-2500 de lei. Cunoscătorii, desigur, preferă să investească într-un costum confecționat manual care este unic, iar broderia este realizată pe pânză naturală. Uneori, însă, din cauza prețurilor mari, oamenii sunt nevoiți să cumpere costume cusute la mașină”, explică Valentina Goțonoagă, vânzătoare de atribute populare în magazinul „Fantezie” din Chișinău.

Cu toate că costumele populare integrale sunt solicitate în cantități numerice mari, luând în considerare interpreții și dansatorii, „nu mai avem meșteri care să țeasă marame* din fire de borangic – o lucrare de artă ce a intrat în gura lumii și e cunoscută pe tot globul, nu avem specialiști care să țese brâie foarte ornamentate, căci cele pe care le vedeți dvs. sunt destul de simple”, precizează Valentina Buzilă.
În schimb, sub presiunea solicitărilor, meșterițele au început să confecționeze sumane, astfel, artiștii au ocazia să poarte și iarna haine naționale. „Acum 3-4 ani interpreți de folclor ieșeau la sărbătorile de iarnă în cămășuici, erau ca niște copii ai nimănui. Chiar dacă costă în jur de 3000 lei, merită cheltuiala, căci este cusut din stofă foarte bună, are multe aplicații și găitane** făcute din niște ornamentări specifice ș.a.m.d.”, povestește secretarul științific.

Din păcate, deocamdată doar o meșteriță produce sumane – Maria Cristea. Acest tip de haine produse manual după tehnicile strămoșești ar putea să se ieftinească, dacă alți meșteri talentați ar fi încurajați să le confecționeze.

Stilul portului național românesc a inspirat mulți designeri vestimentari, printre care este și Valentina Vidrașcu, care a combinat stilul contemporan cu cel popular și a creat colecții de succes atât în Moldova, România, cât și în Europa de Vest. „Parcursul meu este lung şi demn de un român. Au fost ani de încercări, experimente, eşecuri, îndoieli, multă muncă, dar şi satisfacţii pe măsură. Anii care s-au încununat cu colecţii frumoase – „Hora”, „La blouse roumaine”, „Drăgaica”. Eram mânată numai de pasiune şi de mare drag de portul popular. Nu m-am gândit niciodată la bani sau la modă ca la o afacere. De-abia acum lucrurile încep să se schimbe şi sunt nevoită să gândesc în termeni de marketing”, declară Valentina pentru site-ul one.ro. Prețurile hainelor marca V.V. încep de la 200 și pot ajunge la 2000 euro, în funcție de colecție și complexitatea vestimentației.

Tinerii „nu pierd timpul” pe croșetat

Croșetatul, țesutul și tot procesul de confecționare a unui element de vestimentație populară necesită mult timp, răbdare, atenție și dragoste, atribute care sunt tot mai greu de trezit în tânăra generație acaparată de era tehnologiilor informaționale.

„Elevii sunt învățați la școală să croșeteze, dar lor nu le place și atunci cumpără de la noi, ca să nu fie nevoiți „să piardă timpul” pe croșetat. Copiii de azi nu mai sunt ca altădată”, povestește doamna Alexandra, vânzătoare de haine populare la piața de suvenire, din scuarul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, unde se mai vând și magneţi, tablouri, insigne, mărgele, tricouri, echipamente militare ale ostaşilor sovietici.
Necesitatea creșterii unei generații de meșteri care ar lucra și ar face mai multe costume este evidențiată și de Varvara Buzilă, care consideră că acest fenomen ar contribui și la ieftinirea produselor. „Asta nu înseamnă că e foarte ușor să convingi pe cineva să facă din confecționarea costumelor o activitate economică, precum fac foarte puțini meșteri în prezent”, adaugă ea.

Dacă confecționarea costumelor nu este foarte populară în rândurile tinerilor, purtatul le este mai aproape de suflet. „Printre cumpărătorii de haine populare se regăsesc copii care frecventează diferite cercuri muzicale, de dansuri. Mulți dintre cei plecați peste hotare cumpără costume populare pentru a participa la sărbătorirea Zilei Naționalităților, unde trebuie să prezinte Moldova. De altfel, cei plecați procură costumele pentru a le purta acolo, ori pentru a le avea ca amintire”, povestește Valentina Goțonoagă.

„Dacă îl dai pe doi bani, ai sabotat experiența noastră istorică, artistică și socială”

În pofida impedimentelor care stau în calea dezvoltării unui cult al portului popular tradițional, în cele din urmă, „domeniul producerii costumului nostru se așază în albia lui firească. Este cu totul altă experiență, una foarte bine racordată la tradiție decât ceea ce se întâmpla cu 30, 50, 70 de ani în urmă. Costumul nostru nu este unul hazardat, el are componente foarte clar elaborate pe parcursul mileniilor ca un rezultat al muncii multor generații de meșterițe și atunci el are o logică foarte clară, care nu este una numai artistică, ci și una cosmică, un model al lumii, este un model estetic, social. Consumatorul trebuie să înțeleagă această lecție istorică a costumului pentru că, dacă îl dai pe doi bani, ai sabotat experiența noastră istorică, artistică și socială”, evidențiază directorul adjunct MNEIN.

Procesul de dezvoltare a culturii populare se conturează tot mai lesne, iar acest fapt este demonstrat și de interesul turiștilor, preponderent din America, Suedia, Italia, Franța, care deși în ultima vreme vin mai rar, sunt la fel de interesați de ele, „căci le plac culorile vii predominante pe costumele noastre. Sunt modele care pot fi purtate în zile obișnuite sau de sărbători”, spune Valentina Goțonoagă. Potrivit ei, o nouă tendință în rândurile tinerilor este de a face cununia în port național.

* Maramă – Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ).

** Găitan – Fir de metal sau șiret (împletit ori răsucit) de lână, mătase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte.