Primul notar în scaun rulant din Republica Moldova

Deși mereu se vorbește despre implicarea statului, a diferitelor organizații în integrarea societății a oamenilor cu dizabilități, lucrurile nici pe departe nu stau așa. Dacă în țările vecine, ei sunt implicați activ în viața socială, la noi oamenii se izolează din cauza stereotipurilor.

Astăzi vom cunoaște o persoană de excepție care a luptat cu sine, a luptat cu sistemul, care a luptat cu o societate întreagă. Larisa Teacă a avut un vis de mic copil – să își ajute semenii. Deși se afla într-un scaun rulant, această dorință nu a încetat să trăiască în sufletul ei. Visul său mare a fost să devină notar. Dar ținând cont de dizabilitate, de multe ori credea că aspirația sa nu va deveni realitate. Chiar dacă mulți au avut dubii în privința succeselor sale, iar pentru alții inspira milă, Larisa a reușit să obțină licența de notar în anul 2011, demonstrând că poți deveni un adevărat profesionist deși ai o anumită deficiență fizică.

Această profesie îi oferă acum șansa să lupte pentru dreptatea în societate, îi dă posibilitate să ajute oamenii care interacționează cu legea. „Profesia de notar mă caracterizează pe deplin ca persoană”, a afirmat Larisa. Din 2013 are un cabinet notarial în orașul Bălți, unde zi de zi ajută și interacționează cu oamenii. La început, Larisa își făcea griji de cum va fi privită de clienții săi. „Chiar din prima zi de activitate în acest domeniu, clienții mei au pus accent pe profesionalismul meu, pe calitățile mele ca notar, ca om”, a enunțat Larisa. În cadrul activității sale, notarul spune că fiecare client este important și evident că toți sunt poziționați la egalitate.

Larisa a ajuns să fie primul notar din Republica Moldova cu o deficiență locomotorie, fapt care zilnic o motivează tot mai mult să fie o profesionistă în tot sensul cuvântului. Ea speră ca și alte persoane cu dizabilități să îi urmeze exemplul, să lupte pentru visele lor, chiar dacă au un grad de dizabilitate.

Aflându-ne în era tehnologiilor informaționale, persoanele cu dizabilități au o șansă în plus să își dezvolte aptitudinile. Multitudinea de platforme online oferă posibilitatea de a acumula mai multe cunoștințe într-un domeniu, ce ar motiva persoanele cu dizabilități să se încadreze în câmpul muncii.

Bălți – un oraș neprietenos pentru persoanele cu dizabilități

Dacă situația rampelor și a căilor de acces în Chișinău, în opinia persoanelor cu dizabilități, este deplorabilă, atunci în orașul Bălți situația este mult mai gravă. „La capitolul rampe în mun. Bălți stăm foarte prost, practic sunt foarte puține, și cele care sunt făcute doar de formă sunt inaccesibile”, a afirmat Larisa Teacă. Totodată, în capitala de nord a țării nu sunt organizații sau centre care ar lucra cu și pentru persoanele cu dizabilități. Deși în Chișinău, sunt peste 100 de ONG-uri care mai mult sau mai puțin activează cu persoanele dezavantajate social, acestea nu au trecut de hotarul orașului.

Dacă la capitolul incluziune socială, societatea noastră mai are de luptat cu stereotipurile, la fel sunt și în domeniul medicinei. Persoanele cu dizabilități întâmpină și aici greutăți. În toamna anului 2014, Larisa a devenit mama unei fetițe – cea mai mare realizare a sa. Aceasta a povestit despre experiența ei ca viitoare mamă care se prezenta la controalele medicale la care sunt supuse femeile însărcinate.
În perioada sarcinii ea a luptat cu inaccesibilitatea instituțiilor medicale din municipiul Bălți. Chiar dacă clădirea are lift, de cele mai multe ori acesta nu funcționa, îi rămânea să urce scările. O altă problemă în spitalele din oraș este și utilajul medical ginecologic special pentru femeile cu dizabilități, care lipsește din spitale. Actualmente, în ţară nu există cabinete ginecologice sau săli de naşteri dotate cu echipament medical adaptat şi cu personal calificat care ar ajuta la naştere femeile cu dizabilităţi locomotorii. Sistemul medical în R. Moldova nu oferă acestor persoane garanțiile unui cetățean de rând.

„Avem nevoie doar de voință”

„Pentru ca în țara noastră să aibă loc incluziunea socială, pentru ca mentalitatea societății să se schimbe, trebuie ca și persoanele cu dizabilități să se schimbe”, consideră Larisa. Mai mult, aceasta este de părere că persoanele cu dizabilități trebuie să arate tuturor că ele nu sunt cu nimic mai prejos față de „persoanele sănătoase”. „Noi putem avea o profesie, un loc de muncă, putem întemeia o familie și numai așa nu vom mai fi priviți cu milă”, a enunțat Larisa. Chiar dacă o persoană are o anumită deficiență, ea totodată poate să își aducă aportul la dezvoltarea societății, să influențeze pozitiv viețile altor oameni. Ea speră ca persoanele cu dizabilități să aibă curajul să învingă stereotipul din societate și chiar să ajungă în funcție de conducere.

Pe parcursul vieții sale, Larisa a învățat că este foarte important ca o persoană să creadă în puterile și aptitudinile pe care le posedă, să nu-i fie rușine de dizabilitatea pe care o are. „Lipsa unei ocupații constante, nevoia de apartenență la un grup și valoarea socială, fac vizibilitatea mult mai greu de suportat, determinând o izolare a persoanei”, spun experții de la Soros. Dar implicarea și activitatea persoanelor cu dizabilități va oferi șanse mai mari de afirmare socială. „Istoriile de succes ale persoanelor cu deficiențe pot schimba mentalitatea multora, poveștile reale de viață acționează ca o armă eficientă împotriva gândirii învechite. Le-aș sugera tuturor oamenilor să se gândească la faptul că noi avem puterea de a ne depăși pe noi înșine, avem nevoie doar de voință”, a adăugat Larisa Teacă.

Rastru: Cel mai umilitor lucru este să ceri mila cuiva. De multe ori am întâlnit persoane cu dizabilități care, pentru a obține ceva, puneau accent pe deficiență ca să trezească milă, ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este corect.