Spun asta pentru că n-am văzut niciun comunicat oficial, asumat de întregul partid, sau și mai bine, de toate trei partide, prin care proeuropenii noștri să-și asume câteva principii elementare într-o democrație care se vrea europeană. Și nici măcar n-ar trebui să revoluționeze politica sau să-și încalce programele electorale. Ar trebui, ce-i drept, să-și revoluționeze propria gândire și să-și încalce orgoliile. Iar aici intervine „moldovenismul” nostru sovietic și retrograd.
Moldovenismul îi face pe liderii politici să-și dea cu părerea, să vorbească despre viziuni, principii și valori, să dea declarații belicoase unul în adresa celuilalt, să creadă că cetățenii preferă circul în locul lucrului bine făcut, în loc să-și asume niște documente programatice în acord cu principiile pe care le invocă și pe care le profanează de la Independență încoace. Cel mai important principiu, de departe, este cel al independenței politice a instituțiilor de drept, de securitate, de educație și de cultură. Dacă în domenii precum economia, protecția socială, piața muncii, agriculturii, sănătății, tineretului, finanțelor, sportului sau a tehnologiilor informațiilor, mai pot fi admise imixtiuni politice sau ideologice, fără a periclita progresul acestora, desigur, atunci în cele patru domenii amintite mai sus partizanatul poate dăuna sever.
Liderii celor trei partide ne-au promis în campanie că vom avea o justiție independentă și corectă, politici de securitate și o diplomație proeuropeană, o educație eficientă și vizionară, politici culturale deschise și creative. E rolul nostru acum, în calitatea noastră de cetățeni, să reținem mult mai atent toate promisiunile și să le tratăm ca atare, chiar dacă ne-am obișnuit să fim mințiți. Dacă vrem să fim respectați, trebuie să cerem respect. Respect înseamnă să cerem prin articole, comentarii pe forumuri, conferințe de presă, proteste, petiții, postări pe rețelele de socializare, bloguri, ca politicienii noștri proeuropeni, guvernanții de mâine, să-și respecte promisiunile. Trebuie să le consfințim statutul de prizonieri ai propriilor lor promisiuni. Nimic mai mult.
Tocmai de aceea mă bucur că suntem astăzi martorii unui început de val public anticorupție, respectiv projustiție, securitate, educație și cultură. Probabil că cei mai mulți dintre noi nu l-au sesizat, l-au ignorat, sau pur și simplu au dat lehămetiți din mână. Dar cei care urmăresc dezbaterile publice din România, de exemplu, știu că așa a început totul și acolo acum vreo zece ani. Iar astăzi, vecinii și conaționalii noștri își beau cafeaua în fiecare dimineață în compania prezentatorilor de știri care-i ajută să-și înceapă ziua cu zâmbetul pe buze. Mă refer, bineînțeles, la valul de rețineri a unor inși care au furat și încă mai fură din banii publici, care au crezut până nu demult, că sunt deasupra legii. Aceștia sunt închiși pentru ilegalități comise inclusiv acum zece ani, pe vremea când nimeni nu-și imagina că vom trăi asemenea vremuri. Ca să înțelegeți mai bine sentimentul conaționalilor noștri din dreapta Prutului, imaginați-vă că mâine ați vedea la știri că jumătate dintre președinții de raioane, un sfert dintre primari și doi-trei ex-premieri au fost condamnați la 3-4 ani de închisoare și li s-au confiscat averile. Vă surâde ideea? Atunci să nu mai stăm cu mâinile în sân.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
