(Revista presei) Leancă îl menajează pe FILAT sau îi sugerează că steaua sa a APUS?

Din starea de inimă albastră pe el îl mai pot scoate doar vizitele în teritoriu, când se crede din nou important om de stat, adulat şi respectat de popor. Acţiunile de imagine stângace şi de-a dreptul jenante pe care le întreprinde acesta în ultimul timp nu au cum să-i aducă un plus de popularitate, punându-l, dimpotrivă, într-o lumină defavorabilă.

Nu ştim dacă aceste acţiuni şeful PLDM şi le inventează singur sau îi sunt sugerate de sfătuitorii săi. Aceiaşi, probabil, care l-au convins la 13 februarie curent să-i dea lovitura de graţie lui Plahotniuc, denunţând Acordul de constituire a AIE 2. Cât de consecvent a fost Filat după asta şi ce s-a ales din politicianul nr.1, cel care până mai adineauri a fost singurul care a muncit şi a guvernat în solitudine o ţară, am văzut deja. Încercările disperate şi ridicole de a se menţine în atenţia publicului, vizitele „de lucru” pe la şantiere, întreprinderi, ferme, reflectate copios pe reţelele de socializare, numeroasele poze pe care şi le face alături de oameni simpli, din popor, vor să creeze iluzia că acesta se mai află în vâltoarea evenimentelor şi în atenţia publicului, că electoratul nu mai poate de dragul lui şi abia aşteaptă să-l vadă înscăunat iarăşi într-un fotoliu de mare demnitar. (Poate chiar de şef de stat, de ce nu?) Această iluzie pare să persiste însă doar în capul politicianului.

Şeful liberal-democraţilor, cu ticuri de nomenclaturist sovietic, constată cu satisfacţie, în cadrul acestor vizite, că avem întreprinderi care dau producţie bună, că toată ţara „este un şantier”, că agricultorii au adunat o roadă bogată, care este pusă „la borcan”, cu mult spor, pe la fabricile de conserve. Iar toate aceste „poveşti de succes”, pe care le contabilizează astăzi ex-premierul, se datorează guvernării sale înţelepte de până acum şi efortului său personal. Altfel, de ce ar mai umbla cu inspectatul?

În afară de preocuparea de a demonstra ostentativ că nu este afectat de exilarea sa la partid şi că nu tânjeşte după fotoliul de premier, Filat mai are o grijă constantă şi aproape obsesivă. Cu siguranţă, el nu şi-a revenit după marea ţeapă pe care a luat-o de la democraţi şi, mai ales, după cacealmaua cu scuze şi iertări, chiar dacă ulterior a fost nevoit să bată iarăşi palma cu aceştia şi să coabiteze în cadrul unei noi coaliţii. Însă de atunci şi până acum, fostul potentat, infatuat şi vanitos, nu conteneşte să demonstreze că albul este negru, că cedările nu au fost cedări, iar scuzele nu au fost scuze.

Fostul demnitar chiar a dezvoltat o întreagă teorie, aducând o contribuţie inestimabilă la terminologia de specialitate, despre „personalizarea în politică”, pe care a expus-o în numeroase interviuri, pe la toate posturile de televiziune pe unde a fost invitat şi la care a revenit cu o insistenţă de invidiat.

Gestul lui Filat de împăcare cu democraţii, care îl lăudau că a ajuns „alt om” şi îi promiteau să-l facă premier, scuzele prezentate cu această ocazie celui pe care l-a numit păpuşar, raider şi mafiot, au dezgustat multă lume, rărind rândurile susţinătorilor săi. (Rândurile s-au rărit, evident, nu doar din acest motiv. Nemaifiind acum în vârful treburilor, cei care se îndeletnicesc cu cântatul osanalelor s-au cam mutat acum pe la alte curţi.) Încercând să-şi aline frustrările, Filat a pus toate pe seama „interpretărilor” şi a prostului său obicei de a „personaliza excesiv”.

Nevoit să recunoască până la urmă că scuzele au fost o condiţie pentru a fi votat în funcţia de premier, acesta a explicat repetat şi confuz că „…a fost o condiţie, numai că eu nu mi-am cerut scuze. Este adevărat că s-a înţeles altceva. Eu vorbeam despre personalizarea excesivă în politică”. Şi chiar promitea să se concentreze pe viitor „pe procese şi fenomene, dar nu pe persoane”.

„Nu este corect să personalizezi lupta politică ori să aduci acuzaţii neprobate. Eu nu mă feresc să-mi recunosc greşelile. Am făcut şi eu astfel de greşeli, voi avea grijă ca pe viitor să nu le repet”, se pocăia, la cerinţa aliaţilor, şeful liberal-democraţilor.

Acesta mai preciza că nu are de ce să se împace cu Plahotniuc, pentru că nici nu s-au certat, afirmând împăciuitor că: „Noi avem deseori puncte diferite de vedere, divergenţe cu domnul Plahotniuc, însă aceasta nu înseamnă că nu putem găsi compromis, identifica mecanisme consensuale de luare a deciziilor”.

„Divergenţele”, amintim, au fost exprimate în declaraţii incendiare şi patetice despre sacrificarea statului „din cauza interesului unei persoane obscure”. Despre personajul obscur care a construit „un sistem criminal”, a cumpărat alegătorii, a monopolizat presa şi şi-a subordonat instituţii de drept. Este degradant pentru un politician care vine cu astfel de învinuiri şi invective să afirme apoi că acestea nu au fost decât „acuzaţii neprobate” şi banale divergenţe.

Filat nu poate să nu recunoască, cel puţin în forul său interior, că, de dragul funcţiei, i-a cerut lui Plahotniuc iertarea păcatelor în cel mai umilitor mod. Chiar dacă s-a dedat ulterior la divagaţii despre compromisul în numele interesului naţional, a stabilităţii şi viitorului european al Republicii Moldova. De aici şi delirantele explicaţii despre cum nu ar trebui să „personalizăm” în politică.

Trebuie să recunoaştem totuşi că nu doar Vladimir Filat şi-a făcut mea culpa, ci şi adversarul său, Vladimir Plahotniuc, a exprimat oareşice regrete, s-a jurat că nu ţine nicio supărare şi chiar a spus câteva cuvinte de laudă în adresa acestuia. Care însă nu trebuie luate ca atare. „Aceste laude reciproce nu le luaţi ca laude. Acestea trebuiau să fie ca nişte garanţii”, a explicat ulterior şi mai-marele democraţilor, Marian Lupu, care uneori are obiceiul să discute în contradictoriu cu el însuşi, motiv din care a luptat din greu cu propria conştiinţă atunci când a trebuit să-i aducă niscaiva elogii-garanţii lui Vladimir Filat.

A turnat gaz pe foc şi liderul comuniştilor Vladimir Voronin, care a dezvăluit ceva mai târziu că PLDM şi PCRM au negociat până în ultimul moment în vederea declanşării alegerilor anticipate, Filat renunţând doar la insistenţa şi argumentele oficialilor europeni.

Chiar dacă a precizat că nu a fost în situaţia de a ceda, ci de a alege, liberal-democratul nu a putut nega discuţiile avute cu comuniştii, neconsiderându-le totuşi negocieri: „Dacă era să aleg în interesul meu personal aş fi mers în alegeri anticipate. Este cam mult spus negocieri. S-a discutat eventualitatea petrecerii alegerilor anticipate. Nu s-a mers din simplul motiv că s-a găsit compromisul rezonabil”.

Filat, dar şi demnitarii învestiţi în înalte funcţii după „găsirea compromisului rezonabil”, ar vrea să uite ca de un vis urât şi de criza pe care au declanşat-o, de propria ticăloşie şi perfidie, de iresponsabilitatea cu care au subminat instituţiile statului şi au comis ilegalităţi.

Într-un recent interviu, actualul premier Iurie Leancă recomanda insistent să fie date trecutului evenimentele politice care au precedat învestirea Cabinetului pe care-l conduce, acestea urmând să fie lăsate pe seama istoricilor şi analiştilor.

„Pe noi trebuie să ne preocupe situaţia existentă în momentul de faţă şi să căutăm soluţii pentru numeroasele probleme cu care se confruntă ţara noastră”, a opinat Leancă. Acesta a mai menţionat că, în pofida situaţiilor de criză de care am avut parte din 2009, „multe lucruri bune au fost începute de premierul Filat”, aceste momente pozitive urmând să fie identificate şi continuate.

Deşi, aparent, prim-ministrul a încercat să-l menajeze pe şeful său de partid, rămas acum fără funcţie, acesta pare să-i sugereze, mai degrabă, să se resemneze, pentru că, în viziunea lui, acum s-a ajuns la „un echilibru sănătos”, cu Filat la sediul PLDM şi cu el în fruntea Guvernului. Nu ştim însă dacă acest echilibru este benefic şi pentru sănătatea fostului premier.

Mai mult decât atât, Leancă este de părerea că în cariera politică a lui Filat a survenit acum o stare de reflux. Problema este cât va dura acest reflux şi dacă mai este posibilă o ascensiune după.

„Nu văd nicio situaţie dramatică. El e un om tânăr, mai tânăr decât mine, care înţelege bine că în cariera unui politician există perioade de flux şi reflux”, a apreciat situaţia fostul subaltern al lui Filat, menţionând, totodată, că, la momentul respectiv, acesta a pus mai presus interesele ţării decât ambiţiile personale.

S-ar putea totuşi ca doleanţa lui Leancă (şi, probabil, nu doar a acestuia) de a-l vedea pe Filat preocupat doar de treburile partidului să nu coincidă întocmai cu ceea ce-şi doreşte şeful PLDM. Zilele acestea s-a zvonit că cei „doi Vlazi” au trecut peste supărări şi resentimente şi şi-au dat întâlnire într-un hotel ce aparţine oligarhului de la Grozeşti. Semn că am putea asista la o nouă redistribuire a domeniilor şi sferelor de influenţă. Comentatorii ar fi de părerea că cei doi s-au întâlnit pentru a pune la cale anumite înţelegeri legate de împărţirea unor bunuri importante ale statului, pasibile acum privatizării. Adică, în vederea atingerii unui „echilibru sănătos” şi benefic din toate punctele de vedere.
 

Sursa: flux.md