Nu mă deranjează etichetările ruseşti, dar câteva lucruri trebuie spuse vizavi de acest subiect. Ciudată mai e şi logica imperială rusească – reiese că eu sunt „radical de dreapta proromân” numai pentru „crima” că ştiu cine sunt şi ce limbă vorbesc. Dacă aş aplica această „logică” la conaţionalii lui Rogozin din Federaţia Rusă, ar trebui şi eu să declar că în Rusia există peste 111 milioane de „radicali de dreapta proruşi”, deoarece aceştia au conştiinţa identităţii lor lingvistice şi etnice. Din păcate, şi spaţiul nostru public – politic şi mediatic – s-a molipsit de acest virus rusesc şi califică orice manifestare de demnitate naţională drept „naţionalism”, „extremism de dreapta”, „radicalism etnic”, „xenofobie” şi chiar „fascism” sau „nazism”. Iată până unde poate împinge lucrurile o gândire politică perversă şi angajată în serviciul unor interese străine.
Repet: ciudată e „logica” rusească şovină a domnului tovarăş Rogozin! Armata ţării sale a ocupat o parte a teritoriului ţărişoarei mele şi nu e extremistă – nici armata, nici conducerea Rusiei, nici însuşi Rogozin care, conform propriilor mărturisiri, a luptat la Nistru în 1992 împotriva „fasciştilor moldoveni şi români” ş.a.m.d., dar extremist sunt eu, nu el…
Toate afirmaţiile pe care le fac eu, ca ziarist şi în genere, viziunea mea asupra lucrurilor şi a timpurilor pe care le trăiesc „izvorăsc” şi se circumscriu unor adevăruri istorice ce se regăsesc şi în Declaraţia de Independenţă a R. Moldova, adoptată (şi prin votul meu!) pe 27 august 1991. Cu alte cuvinte, mă mişc şi respir în spaţiul etnic şi lingvistic Românesc. Şi din această cauză sunt… „radical de dreapta proromân”?
Armata rusă nu vrea să se retragă la casa care-o are şi, dacă eu mă revolt, sunt extremist, iar armata de ocupaţie nu e extremistă! „Logică” tipic rusească, şovină şi imperială. Rogozin foloseşte tactica lui Voronin: nu-l interesează adevărul sau ce va zice lumea, el declară ce are de declarat, transmite mesaje… Felul în care m-a etichetat confirmă justeţea celor declarate de mine în articolul citat, şi anume că Rogozin este „un clovn, dar e un clovn şovin, e un şarlatan politic cinic, ştie să se comporte porceşte când e cazul (pentru a intimida şi a deruta partenerii)”. Eu nu am de ce să mă simt derutat sau intimidat.
… Da, recunosc, sunt un fricos – mă tem cumplit că Rusia lui Putin (şi Rogozin) va deveni tot mai imperială şi mai şovină, iar R. Moldova tot mai profilată şi răstignită de actuala clasă politică „pragmatică” pe orizonturile unor interese politice şi economice străine.
Rusia poartă o uriaşă vină istorică faţă de Neamul meu cel Românesc (aoleu, cât extremism conţine această sintagmă!), îndeosebi faţă de moldoveni: acum două sute de ani, ne-a tăiat Ţara în două. Şi niciodată nu şi-a făcut mea culpa. Dimpotrivă, a manipulat, a dezinformat, a deznaţionalizat şi ne-a forţat s-o iubim. Asta-i logica rusului şovin – el îţi ocupă ţara, iar tu trebuie să-l numeşti eliberator. Dacă îi spui pe nume, ocupant adică, devii „radical de dreapta proromân”. Rusia, dacă doreşte să-şi mai spele ceva din multele sale păcate, ar trebui acum, cu ocazia tragicului jubileu de 200 de ani de la tăierea în două a Ţării Moldovei, să-şi ceară iertare de la întregul popor român pentru crimele săvârşite în aceste două secole de ocupaţie şi umilinţă naţională. Nemţii, popor civilizat, la un moment dat şi-au cerut iertare de la evrei pentru holocaustul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De ce nu procedează la fel şi Rusia lui Rogozin?
Deocamdată, atât. Să ne iubim Neamul, dacă nu dorim să-i supărăm pe străbunii de sub ierburile Patriei.
