E, sau nu, dreptul lor să-și inventeze o limbă, ca să aibă scuze de vreme ce oricum nu pot vorbi corect. Și e bine să recunoaștem. Dacă eu îi spun președintelui (cui l-a votat) sau vreunui deputat că nu știe limba, că e agramat, el are cel puțin posibilitatea să îmi spună că nu vorbește româna. Și eu îi dau dreptate. Nici un deputat român nu crede că „ian vedeț să nu vă saie vouă papușii” e limbă română.
Și ca să fie totul extrem de clar, aruncați un ochi și pe acest text al deputatului Grigore Novac: „Cîteva clipe în urmă, Comisia parlamentară Drepturile Omului şi Relații Interetnice, a dat AVIZ NEGATIV proiectului de Lege nr. 339 pentru modificarea articolului 13 din Constituția Republicii Moldova. Pentru modificarea sintagmei <limba moldovenească > cu sintagma <limba romînă> din Constituție a fost un singur vot, ceilalți membri ai comisiei au votat împotrivă… MOLDOVA are viitor…”
Înainte de toate, nu poți spune „câteva clipe în urmă”. Nu e românește. Corect e „cu câteva clipe în urmă”. În al doilea rând, nu există limbă romînă. Nu schimbi de capul tău numele țărilor și limbilor. Unde a văzut el vreodată numele României și limbii române cu î din i? În postările de pe Facebook probabil, pe la alții care scriu la fel de „corect”.
Majusculele folosite aiurea, ca să subliniezi (?) sau să țipi (?) în postarea unui deputat e nepotrivită, neprofesională. Punctele de suspensie sunt, de asemenea, folosite impropriu, ca la toți agramații. Un fel de „nu știu ce să scriu aici”. Ba mai mult, punctele de suspensie după votatul împotrivă ne lasă senzația unui mare regret. Dacă tot a lipsit la orele de limba română, ar putea consulta Wikipedia: „Puncte de suspensie sau puncte-puncte reprezintă un semn de punctuație care constă din trei sau mai multe puncte așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a șirului vorbirii.”
Deci, dacă punctele de suspensie, tovarășe Novac, nu marchează sfârșitul propoziției, ci o întrerupere în șirul gândirii, ce să înțelegem prin „ceilalți membri ai comisiei au votat împotrivă…”? Poate gândirea a fost întreruptă chiar în timpul votării. Așa s-ar părea. Apoi, în cazul folosirii acestui semn de punctuație la următoarea dvs. afirmație „MOLDOVA are viitor…” ce să înțelegem? Iar s-a întrerupt gândirea? E cu siguranță o întrerupere, pentru că vedem și noi ce viitor ne pregătiți.
Ori de câte ori deschid o carte și văd aceste puncte de suspensie folosite aproape ca la deputatul Novac, arunc cartea și uit de acel om. Folosirea la întâmplare a acestor puncte întrerupe vorbirea / scrisul/gândirea celui care nu e capabil să formuleze un enunț de cinci rânduri într-o limbă curată.
Ar mai fi multe de spus, dar cred că ajunge. Cel mai bine e să lase articolul 13 așa cum e, la îndemâna celor care nu pot vorbi corect. De ce să vedem limba română schimonosită de către cei care nu o cunosc?
