Totuși, în satul Cigârleni, raionul Ialoveni, situat la doar 25 km de la Chișinău, am cunoscut oameni informați, care știu să vadă și să înțeleagă care le sunt perspectivele. Cel mai important este, însă, că cigârlenii au distrus ideea că „înainte era mai bine”, convingându-ne că mai bine decât acum, cu siguranță, nu le-a fost.
 
Locuitorii satului Cigârleni duc lipsă de locuri de muncă în satul de baștină. Aceștia sunt nevoiți să lucreze în satele vecine sau Chișinău, făcând naveta sau, în cel mai rău caz, să plece la muncă peste hotare. Totuși, spun locuitorii, tinerii care pleacă se întorc în sat „să-și construiască o casă, să se facă gospodari și să întemeieze o familie”. Așa s-a format „partea nouă a satului Cigârleni” și a fost deschisă a doua grădiniță din sat.

Galina, o tânără mămică, spune, însă, că e greu să ai un copil la sat. „Suntem nevoiți să lucrăm cu ziua la vii, livezi, grădini pe care le au alții din satele vecine, precum Băcioi, Răzeni, Mileștii Mici”, explică aceasta. În același timp, Galina este mulțumită de grădinița din sat. „E bine, nu am avut probleme. În grupa mică se fac lucrări de reparație, se schimbă podeaua. Și copii sunt. De exemplu, în grupa fiicei mele sunt 18 copii”, povestește tânăra.

În incinta aceleiași grădinițe acum s-a mutat… școala. Totul din cauza faptului că prima clădire a liceului a fost distrusă de timp. „Avem 249 de elevi, însă nu avem clădire pentru școală”, spune directorul gimnaziului, Petru Țurcanu. Conform acestuia, în curând va începe construcția noii clădiri, pentru care au fost deja alocate șapte milioane de lei. Se preconizează ca, în maximum doi ani jumătate, elevii să se mute într-o clădire nouă și bine dotată. „Ca să avem spațiu în incinta clădirii, organizăm studiile în două schimburi, a câte șase clase. Nu avem cancelarie, laboratoare și nici săli de calculatoare. Nu avem nimic. Ne e cam greu, dar ne descurcăm. Am improvizat o cantină pentru copii, îi hrănim bine, cu cereale, brânză, ouă, salam, carne tocată, ciorbe, etc.”, povestește Petru Țurcanu, care-și dorește să arate că Cigârleni nu este un sat uitat de lume.

La bătrânețe totul este mai greu

Majoritatea pensionarilor din Cigârleni spun că nu trăiesc în cele mai bune condiții. „Tineretu-i plecat. Îi greu la țară, nu-i nimeni. Noi suntem la pensie. Au dat pământ țăranilor aflați la bătrânețe. Era cândva bine la țară, dar acum… Înainte era gospodăria sătească, salariul și serviciile medicale erau garantate. Acum am o bucățică de pensie. Am lucrat 45 de ani și am 700 de lei pensie. Ce faci tu cu acești bani? Te duci la medic și-ți prescrie medicamente de 1000 de lei. Câte luni trebuie să aștept pensia, pentru ca doar să mă tratez?”, se revoltă bătrânul Mihai.

În același timp, de partea cealaltă a baricadei sunt oameni care nu au ajuns la vârsta de pensionare și spun că viața la sat nu este atât de grea cum spun bătrânii. „Acum o ducem mult mai bine. Înainte îmi luam o pereche de sandale și dormeam cu ele. Cei care spun că înainte era mai bine, erau tineri pe atunci. La bătrânețe totul este mai greu. Cum ar fi dacă am da totul la o parte, de exemplu să nu mai avem apă în casă, dar să o aducem cu găleata de la fântână? Nici pensiile nu erau mai mari. Înainte n-aveam niciun pat normal, dormeam pe laiță. Unde era bine? Acum un tânăr își construiește casa timp de doi ani, înainte, noi lucram o viață ca să ne cumpărăm o casă, o mașină”, explică Valentina Lupu, consilier raional, care este convinsă că tinerii trăiesc bine, având de toate comparativ cu perioada sovietică.

Și Liliana, poștărița satului deja de 20 de ani, mărturisește că nu se plânge nimeni de viață grea. „Majoritatea lucrează la Chișinău sau peste hotare: Rusia, Italia, Israel, Franța. Iar în sat nu prea ai ce face decât să lucrezi pământul”, spune femeia.

Carpe diem?

„Trăim și rău, și greu. Iată acum primesc pensia de 600 de lei, apoi îi împart pe apă, telefon, gaz, lumină și rămân cu nimic. Doar că eu sunt diabetic și teoretic ar trebui să beneficiez de tratament gratuit. Dar doctorul mi-a prescris niște medicamente necompensate. Am patru nepoți pe capul meu. Părinții i-au lepădat. Iar noi trebuie să-i întreținem cu o pensie mizeră și ajutor social de 50 de lei pentru fiecare. Dar trăim!”, povestește moș Ion, de 67 ani.

Cât de ridicol ar suna, dar se pare că cigârlenii sunt nevoiți să „trăiască clipa”, doar că în sensul negativ. Așa cum, din punct de vedere financiar, nu o duc prea bine, moș Ion nu știe ce-i așteaptă pe nepoții săi în viitor. „Dacă voi mai trăi până atunci, vom vedea. Nu știu ce vor face după școală. Acum este important să ne descurcăm”, spune acesta. Nici tinerii Ion și Vasile, elevi în clasa a VIII-a, cu părinții plecați la muncă în Italia și Rusia, nu-și pun întrebarea ce vor face după încheierea gimnaziului. „Până în clasa a IX-a mai este”, ne asigură Vitalie.

Ilenele vin „La vatra plăcintelor”

Primarul satului, Grigore Duplava, este lăudat de majoritatea sătenilor. „Primarul este bravo. În primul rând a făcut drumurile, a mai mișcat carul din loc. Face și el ce poate”, spune poștărița Liliana. Și moș Ion are doar cuvinte de laudă despre „capul” satului. „Cei patru primari dinaintea lui nu au făcut absolut nimic. Actualul, însă, a amenajat stația de autobuze și un mic parc. A asfaltat drumurile de lângă grădinițe. Oricum, mai are nevoie de ajutor”, explică acesta. Mai mult, actualul director al școlii, fost primar al satului în anii ’90, spune că înainte oamenii care ocupau această funcție se puteau ocupa doar de deficitul din magazine, fiindcă nu erau proiectele de care poate să beneficieze o primărie. „Acum este mult mai bine, dacă un primar este activ și are multe posibilități”, afirmă Petru Țurcanu.

Oamenii, cu excepția celor care lucrează la școală, grădiniță, primărie, oficiu poștal, magazin și punct medical, spun că, în afara grădinăritului și muncii cu ziua, nu prea mai au ce face în sat. Bătrâni nu prea mai pot explica cum au dispărut îndeletnicirile și de ce nu au fost transmise generațiilor noi. Moș Ion este sigur că „tinerii de azi nu vor să facă nimic de acest gen”.

Totuși, s. Cigârleni reușește să atragă atenția satelor vecine cel puțin odată pe an, când organizează festivalul bucatelor tradiționale „La vatra plăcintelor”, ajuns deja la a III-a ediție. În cadrul acestuia sunt promovate atât bucatele tradiționale, cât și folclorul românesc. Mai mult, sunt încurajate și promovate femeile ce poartă numele de Ileana, festivalul fiind organizat cu ocazia Sărbătorii Ilenelor, pentru a trezi interesul tinerei generații și a scoate în evidență originalitatea și diversitatea culturii tradiționale. „La festivalul „La vatra plăcintelor” este frumos, vine lume și din satele vecine. În fiecare an cântă ansamblul „Floare de salcâm” din Cigârleni”, povestește Galina, tânăra mămică.

Satul în cifre:

Fondat: anul 1569
Locuitori: 1778 (ianuarie a.c.)
Pensionari: 400
Distanța până la Chișinău: 25 km
Două grădinițe, o școală, o biserică, o bibliotecă, un parc, un magazin

Bătrânul Mihai:
„Nu e bine ce se întâmplă în Ucraina. Rușii sunt de vină, ei au reporterii lor care culeg informații în folosul lor, dar nu sunt credibile. N-au ce căuta în gospodărie străină! În Europa, dacă te duci într-o țară străină, trebuie să înveți limba, să respecți cultura și legile lor. Rușii fac contrariul oriunde merg. Pe vremea sovietică, rușii și-au găsit locușoare calde, s-au localizat pe pământuri străine și acum vin cică să și le apere. Și la noi buba-i coaptă, doar că nu s-a spart”.
 
Foto: Ramin Mazur