Republica Moldova este cunoscută pentru pugiliștii și atleții săi, dar puțin se aude de sportivii de scrimă. Bine, nu ajung ei la Olimpiadă, dar asta nu înseamnă că nu participă la turneurile internaționale și nu obțin rezultate lăudabile. În ultimul timp, se remarcă un interes sporit al părinților de a-și aduce copiii la școala de scrimă. Instituția are o istorie ce începe în anul 1979. Directorul ei actual, Vitalie Cojocari, maestru în sport, a început să facă scrimă doi ani mai târziu. Pasiunea lui pentru acest sport te electrizează și te face să iei în mână măcar o dată o spadă sau o floretă și să inviți un adversar la duel.
În scrimă o secundă înseamnă o veșnicie
Scrima e un sport de confruntare cu ajutorul armelor albe. Acestea se împart în trei tipuri: spadă, sabie și floreta. Armele se deosebesc prin greutate, lungime și forma lamei. De asemenea, în funcție de arma aleasă, loviturile trebuie administrate pe anumite părți ale corpului adversarului: partea superioară a corpului (sabie), tot corpul (spadă) sau jacheta de protecție (floreta). La fel ca în șah, scrima e un joc al minții, doar că fizicul contează la fel de mult. Concentrația sportivului e maximă, iar mișcările fulgerătoare. „E o păcăleală, un sport în care greșelile adversarului sunt folosite la maximum. Sportivul poate să aibă câteva scenarii de acțiune, dar trebuie să acționeze repede. În scrimă o secundă e foarte mult. Cunosc situații, când un sportiv efectua patru tușe în trei secunde”, povestește Vitalie Cojocari, directorul Școlii sportive specializate în scrimă a rezervelor olimpice pentru copii și juniori. În prezent, școala are 13 grupe în care se antrenează peste o sute de tineri. Antrenamentele sunt gratuite.
„Trebuie să ai răbdare și o reacție bună”
Copiii vin la antrenamente plini de energie. De cele mai multe ori, fie că sunt aduși de părinți, fie că îi îndeamnă prietenii. „Am un băiat în clasa a III. Avea acasă o sabie de lemn și văzând că-i place, am hotărât cu soția să-l dăm la școală sportivă specializată”, ne-a spus Tudor, un tată care asista la antrenamente. Potrivit lui Vitalie Cojocari, reacțiile copiilor se bazează pe reflexia de a se apăra, de aceea rolul antrenorului este de a-i învăța să nu treacă imediat în apărare, ci să păstreze sânge rece și o gândire limpede. Emoțiile mari vin după ce îți reușește o tușă. Elevii școlii participă regulat la competiții internaționale și gustul victoriei nu le este străin. „Fac scrimă de patru ani. Am învățat să fiu rezistent și răbdător”, spune Nichita Timneac, care la vârsta de 11 ani a reușit să devină cel mai bun printre juniorii din Republica Moldova. „Îmi place sportul acesta pentru că îți pune mintea în mișcare și nu este periculos. Datorită scrimei, mi-am învins teama față de adversari”, recunoaște Rita Hârbu, o tânără de 14 ani.
De ce e nevoie pentru a forma campioni mondiali?
Școala specializată de scrimă este finanțată de Direcția educație, tineret și sport din cadrul Primăriei mun. Chișinău. Un suport esențial vine și din partea Federației Internaționale de Scrimă și a Fundației de Caritate „Scrima are viitor” (Za budușee vehtovania) din Rusia. Echipamentele sunt oferite copiilor gratuit. Administrația școlii a reușit să păstreze relații amicale cu școlile de scrimă din Ucraina și România, unde luptătorii noștri sunt invitați regulat la competiții. Ai noștri ajung și la turneele altor țări europene. Săptămâna trecută, sportivii au fost în Grecia unde au participat 80 de echipe. Elevii școlii de scrimă din Chișinău au ajuns pe locurile șapte și opt. „Până la 16-17 ani, sportivii noștri au o pregătire foarte bună, care le permite să concureze la competiții internaționale. Dar pe urmă, Moldova nu mai poate avansa, pentru că e nevoie de mai mulți bani pentru pregătirea unor campioni”, observă directorul, explicând de ce ucrainenii și românii ajung să participe la campionate mondiale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
