„Suntem țara lui Cain, în care Abel n-a murit de tot” (Constantin Noica)
Ființe aproximative în piață, ființe aproximative în școală, ființe aproximative în administrație… Cu cine ne refacem istoria?! Oare tot răul e într-o singură persoană? Oare tot răul e într-o lege strâmbă? Greșim amarnic. S-au risipit energii cu nemiluita. S-au pustiit sate și școli. S-a umilit ce a mai rămas vertical și statornic. S-a trădat cum n-a trădat nici necuratul. Am ajuns să nu credem în nimic. Iluzia și deziluzia ne stăpânesc.
„Ne succedem generații și ne credem minunați… ” (M. Eminescu)
De la 40, de la nunta tiranilor, câte generații am pierdut? Abia să prindem lumina și iar ni se cască prăbușirea. Au fost purtați prin noroi niște neștiutori din 2009 și până astăzi, de nu mai știu pe ce lume se află. Cu aceștia se poate zidi ceva? Nu, și iar nu! Sus-pușii au dovedit că sunt de paie. Că sunt rușinea unui popor. Cine sunt ei pentru țară, pentru istorie?
„Și mută-i gura dulce-a altor vremuri…” (M. Eminescu)
Adevărata noastră patrie e România. Ce am realizat pentru a o avea în sufletul și inima noastră? Puțin de tot. Sute și mii de intelectuali nu merg în satele noastre, nu duc cu ei lumina dătătoare de viață și gând… Ocazional și răzleț. Iar minciuna și propaganda putinistă e în fiecare zi. Și dodonii, și renații… Aceasta să ne fie existența adevărată?
„Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a țărânei, ci a trecutului?” (M. Eminescu)
Ce trecut cunoaștem? Ce arhive avem? Ce monumente ne „sar” în ochi? Nici trecutul satelor, orașelor, familiilor nu le cunoaștem ca lumea. Purtați de vânturile timpurilor, căutăm salvarea în singurătate și pe aiurea. Când vom fi un suflet și un sfat? Oare geniul neamului nu ne-a mai lumina și aduna? Satele și casele fără cărți, fără trecut nu mai sunt născătoare de infinit, de veșnicii. Numiți zece cărți pentru fiecare cetățean din R. Moldova! Sau zece autori care „cu o singură frază se pecetluia un destin pentru ani și ani, deseori pentru totdeauna…” (Ion Druță).
Moldoveanul român din Basarabia a fost și este sub vremi. N-a înțeles și nu s-a lepădat de statul totalitar. Iar stele și steaguri roșii îi cuprindeau vederea. Dodon propagă ideologia lui Putin și a Rusiei imperiale în Moldova. Am uitat de represalii, am uitat de regimul totalitar. Lumea cu verticalitate, intelectualitatea națională au fost primele care au umplut lagărele siberiene. Oare a dispărut controlul strict, oare au dispărut organele vechi securiste? Și astăzi mulți lucrează pentru Rusia în toate organele din R. Moldova.
Jertfe ale regimului totalitar au fost satele noastre. Ce am învățat? Dodonii și renații vor să ne readucă trecutul. Le vom permite? Intelectualitatea națională trebuie să se hotărască de partea cui se află? De partea adevărului, istoriei, neamului sau va cădea unor profitori și vânzători de țară.
„Dar câți oameni cetesc, observându-se onest dialogurile lui Platon, Iliada, pe Tit-Liviu, tragediile lui Racine, dramele istorice ale lui Shakespeare, tragediile lui Schiller?” (Paul Zarifopol)
Ce citesc (sic!) parlamentarii noștri, sus-pușii, intelectualii… nu l-am găsit în răspunsurile, publicate în TIMPUL, nici pe Marx, nici pe Saharov, nici pe Eminescu (publicistica), nici pe laureata ultimului Nobel – Aleksievici. Pe cine preocupă găsirea răspunsurilor corecte la problemele zilnice? Nici dezbateri oneste nu se prea văd. Sute și mii de cărți stau nedeschise în biblioteci. Zăbava cititului ne cam înconjoară. Și suntem repetenți la provocările veacului. Mereu cu temele nepregătite, mereu dezbinați și nehotărâți în toate.
Iov Rusnac, pedagog-pensionar, s. Bulboaca, r-nul Briceni
P.S. Aș dori să scrieți și despre satele de la graniță cu Ucraina și din regiunea Odesa.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
