Siguranța energetică a R. Moldova este cea mai dureroasă problemă cu care ne confruntăm de la destrămarea imperiului sovietic încoace. Este știut că nu avem surse fosile de energie, făcându-ne vulnerabili. Dependența peste măsură de import dintr-o singură țară și în situații de criză, afectează grav securitatea energetică, experiență pe care o trăim în fiecare an. Iar lipsa unor măsuri efective de securizare pe tot parcursul acestor ani este egală cu o diversiune împotriva propriului stat.
Pe lângă diversificarea importului (din mai multe țări), soluția trebuie căutată și în interior, adică din resurse proprii, care în mare parte pot fi resursele regenerabile, excluse din practica cotidiană. Acestea sunt de origine solară, eoliană, bio și hidro. Dintre acestea cea mai accesibilă pentru omul de rând este biomasa, care pe lângă resturile agricole și lemnul de foc cuprinde toată gama de deșeuri biodegradabile. Pentru valorificarea energetică a acestora sunt deja tehnologii și utilaje foarte avansate.
Legea cu privire la energia regenerabilă din 2007, care prevede ca până în 2020 țara să fie asigurată la nivel de 20-25% ar putea să pară ambițioasă. Dar dacă ținem cont, că numai în agricultură se formează circa 2,5x 106 tone de deșeuri agricole, din care paie peste 700 mii tone, atunci angajamentul este destul de real. Și exemple pozitive deja avem, dar încă nu se lucrează în sistem, domeniul nefiind suficient instituționalizat. Principala formă de procesare a biomasei la moment este brichetarea și peletizarea acesteia. Numărul de producători de brichete și pelete din resturi agricole și silvice este de cca 120 de agenți economici; capacitatea totală de producere fiind aproximativ 120 000 tone/an. Echivalentul produsului obținut, în gaze este de 53 700 mii m3, iar în cărbune – de 80 000 tone.
Aș vrea să spun că este un început bun, care poate fi fortificat de 2-3 ori, dacă punem în circuit și resturile agricole de la curățatul viilor și livezilor, deșeurile biodegradabile de origine industrială și casnică, deșeurile din domeniul zootehnic.
Succesul ne așteaptă dacă vom urma un model raționalizat de asigurare energetică a țării, gândit diferit pentru zonele urbană și rurală. La nivel de combustibil – gazoductul ar ține de aprovizionarea capitalei și centrelor raionale (centrelor urbane), iar partea rurală poate fi liber aprovizionată cu „cărbunele ecologic”, adică cu brichete și pelete, gazul natural la sate fiind distribuit doar în stare lichefiată în butelii, așa cum a fost odată.
Nu este nevoie să umplem meleagurile noastre cu țevi de gazificare a satelor, care mai devreme sau mai târziu vor degrada.
Edificarea unei infrastructuri suficiente presupune instalarea a 8-10 linii de brichetare (sau peletizare) la nivel de fiecare raion, crearea asociațiilor de aprovizionare cu biomasă și pentru comercializarea combustibilului solid.
Foarte important este asigurarea gospodăriilor casnice cu cazane bazate pe ardere pirolitică, care economisește combustibilul și generează mai multă energie termică cu emisii reduse de noxe.
Toate acestea, bineînțeles, solicită și timp, și mijloace, și voință politico-administrativă. Dar situația de afară ne obligă să nu lăsăm ca lucrurile să decurgă de la sine, situația trebuie gestionată efectiv în interesul țării.
Transformarea deșeurilor biodegradabile și a resturilor agricole în materie primă pentru brichete și pelete contribuie efectiv la salubrizarea localităților, terenurilor agricole, astfel asigurând securitatea ecologică a țării. Valorificarea energetică a acestor deșeuri duce în mod direct și la consolidarea securității energetice.
Inspectoratul Ecologic de Stat, responsabil de securitatea ecologică a țării, consideră valorificarea energetică a deșeurilor degradabile și resturilor agricole drept cea mai efectivă metodă de salubrizare și luptă cu deșeurile, dar și garanție a consolidării energetice din resurse proprii. Este nevoie de un proiect major la nivel național. Aici ar trebui să vină și remitențele compatrioților noștri plecați la munci peste hotare, dar și sursele comunitare.
Opinia publică poate fi un catalizator efectiv în promovarea acestei opțiuni.
Vitalie CURARARI,
șeful Inspectoratului Ecologic de Stat
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
