Astfel, dacă consideraţi că drepturile dvs. de muncă au fost încălcate de către angajator este necesar de a cunoaşte procedura şi termenii prevăzuţi de legislaţia naţională, pentru a vă proteja interesele corespunzător.
Potrivit Codului Muncii litigiile individuale de muncă pot fi considerate divergenţele dintre salariat şi angajator privind încheierea contractului individual de muncă; executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă; încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă; plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului individual de muncă; rezultatele concursului; anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) de angajare în serviciu; neeliberarea în termen a carnetului de muncă, înscrierile incorecte efectuate în acesta.
Pe lângă litigiile sus-menţionate, există şi alte dispute ce decurg din relaţiile de muncă indicate în alte acte legislative sau subordonate legii.
Până la înaintarea unei acţiuni în instanţa de judecată, este important ca salariatul să respecte procedura extrajudiciară de soluţionare a litigiului. În acest sens, salariatul trebuie să înainteze o cerere în prealabil angajatorului prin care să indice pretenţiile sale.
Angajatorul este obligat să înregistreze cererea înaintată de salariat. Acesta trebuie să examineze cererea respectivă şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) corespunzător în termen de zece zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia. Decizia angajatorului se aduce la cunoştinţă salariatului sub semnătură.
Dacă nu sunteţi de acord cu decizia emisă sau aceasta nu a fost emisă în termen, sunteţi în drept de a vă adresa în instanţa de judecată. În cazul nerespectării procedurii prealabile, instanţa de judecată va scoate de pe rol cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, dacă acţiunea înaintată de salariat cuprinde mai multe pretenţii, printre care ar fi şi repararea prejudiciului material şi moral, procedura prealabilă nu este obligatorie.
Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere dreptul încălcat, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, este de trei ani. Cu toate acestea, în legislaţia muncii acest termen poate fi aplicat doar când obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. În toate celelalte cazuri, salariatul trebuie să depună cerere de chemare în judecată în termen de trei luni din momentul când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.
Codul Muncii dar şi Codul de Procedură Civilă prevăd în mod expres că reclamanţii în acţiunile legate de raporturile de muncă sunt scutiţi de plata cheltuielilor de judecată, care cuprind taxa de stat şi cheltuielile de judecare a pricinii.
Litigiile de muncă sunt examinate cu prioritate de către instanţa de judecată. Instanţele sunt obligate să examineze litigiile date în termen de 30 de zile lucrătoare din momentul înregistrării cererii. În cazul depăşirii acestui termen, părţile în proces pot adresa instanţei o cerere de urgentare a examinării pricinii. În acelaşi context, părţile pot înainta o cerere de constatare a încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi încasarea despăgubirii pentru prejudiciul cauzat astfel.
Alina Balan,
avocat
alina.balan@htp.md
Rubrică realizată cu susţinerea
Biroului Asociat de Avocaţi
„HANGANU TĂNASE & PARTENERII”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
