Sfinți români

Un bun prilej să ne amintim de sfinții, încă necanonizați, care s-au săvârșit în închisorile comuniste.

Unul dintre martirii căzuți sub comuniști a fost întotdeauna aproape de inima mea jurnalistul Sandu Tudor, cunoscut ulterior sub numele de monah, Daniil de la Rarău. El era denumit, asemenea altor câteva figuri importante, Sfântul închisorilor. Părintele Daniil (Sandu Tudor) chiar a fost propus pentru canonizare. Din nefericire în acel moment s-a opus vrednicul de pomenire Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului. Se întâmplă uneori ca două caractere extrem de puternice să fie în opoziție. Și nu cred că asta ar trebui să ne scadă respectul pentru vreunul din ei. Să nu uităm că, așa cum mărturisește Noul Testament, nici Sfinții Apostoli Petru și Pavel nu au avut o prietenie exemplară. Iată ce spune Pavel despre Petru, numit în epistole Chefa: „Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare", iar mai departe: „Când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?" (Galateni 2, 11 și 14).

Părintele Daniil de la Rarău a intrat în rândurile monahale în 1944, dar practica rugăciunea inimii („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul") încă din 1929, după o vizită de lungă durată la muntele Athos. În 1945 înființează mișcarea „Rugul Aprins", în cadrul căreia propovăduiește, împreună cu un număr considerabil de intelectuali, reînnoirea spirituală prin rugăciunea inimii. „Rugul Aprins" a fost și motivul întemnițării sale. Moare în închisorile Aiudului, undeva în preajma anului 1962.

Din mărturiile păstrate aflăm că avea o personalitate puternică și o fire impulsivă. Alexandru Mironescu spunea că părintele era de multe ori greu de suportat din cauza francheței sale, dar să nu uităm că Daniil Sandu Tudor a fost la fel de onest și în ceea ce îl privește. Din păcate, nu oricine e capabil să accepte sinceritatea celuilalt. Tot de la Bartolomeu Anania aflăm că înainte de arestarea sa, în momentul în care comuniștii erau deja la putere, Daniil Sandu Tudor apărea cu „șorțul său, foarte decorativ al schismei celei mari, purtat cu ostentație pe bulevardele capitalei". Pentru cei care nu știu: această haină monahală e pictată cu scena răstignirii, cu oase de mort, în alb și roșu pe haina neagră. Adică fără îndoială atrăgea atenția asupra sa, ceea ce nu convenea deloc comuniștilor.

Acatistele rămase de la el (al Sfântului Ioan Teologul, al Rugului Aprins, al Sf. Dimitrie Basarabov), importanța mișcării spirituale „Rugul Aprins", martiriul său în închisorile comuniste îl așază fără îndoială în rândul Sfinților. Aștept cu încredere ziua în care Biserica Ortodoxă Română va canoniza Sfinții Închisorilor.