Atitudini

Sinuciderea – soluţia finală. Tanti Iulia şi politica

Tanti Iulia nu se prea uită la televizor. Nu prea citeşte ziarele. Pe ea n-o interesează că în Chişinău, la o terasă de fiţe, cineva i-a zburat creierii altcuiva. Chiar de s-ar întâmpla asta zilnic, la aceeaşi oră – oricum n-ar interesa-o. Nu că n-ar fi miloasă şi n-ar interesa-o aproapele. Din contra, în fiecare duminică ea e la biserică, apoi merge la ajutor la cine o cheamă.

Tanti Iulia, cred, n-a auzit de AIE. Dacă ai întreba-o ce părere are despre AIE, ea s-ar uita la tine ca la un tâmpit şi ar crede că o întrebi de exclamaţiile din muzica pe care o ascultă copiii ei. De Voronin însă – n-are cum să nu fi auzit, dar oricum n-o prea interesează.
Ce o interesează pe tanti Iulia? Copiii, bărbatul şi oamenii din sat. Apoi animalele: vaca, viţelul, gâştele, găinile şi cele şase capre. Cred că nici de „păpuşar” n-a auzit. Şi n-o interesează.

Tanti Iulia îşi iubeşte bărbatul. Deşi e plecat de atâta timp, el e singurul bărbat pentru ea. Şi rabdă primele zile când el se întoarce de la muncă şi tresare, şi vorbeşte prin somn. Vorbeşte de „menţii” de după colţ, negociază mita. Vorbeşte de expulzare. Geme când doarme din cauza durerilor. Copiii nu apucă să-şi vadă bine tatăl – el e prea, mult prea obosit când vine acasă şi vrea să doarmă. Cât mai mult, să se sature de somn.

Fratele ei a plecat la muncă cam în acelaşi timp cu soţul. Acum un an s-a întors şi a rămas. Normal, ar fi un motiv bun de bucurie. Doar că Mihai, fratele ei, s-a întors bolnav de atâta muncă. A rămas acasă cu copiii, în schimb, soţia lui a plecat la muncă. Şi atunci? E un motiv bun pentru ce?

Tanti Iulia nu se plânge. Spune că pentru ea contează omenia. E un om aproape fericit. Copiii îi sunt sătui, viaţa îi merge pe o linie dreaptă.
Ei îi lipseşte soţul. Copiilor – tatăl.

Politicienii, mi-e şi silă să le pronunţ numele, periodic îi mulţumesc soţului Iuliei. Pentru că aduce bani în ţară. Pentru că, prin trimiterea banilor acasă, ne scoate ţara din rahat.

Suntem într-o groapă. O groapă pe punctul de-a deveni o groapă de gunoi sau un cimitir. Orice groapă face paraziţi, oameni ce se folosesc de mizerii. Sunt oameni care fac bani din mizerie. Sunt oameni care-şi fac imaginea din mizerii.

Tanti Iulia nu poate salva toată Moldova cu cele şase capre, dar ea încearcă. Şi pentru mine contează mai mult cum se simte tanti Iulia, soţul şi copiii ei decât politicienii. Contează cei ce au rămas în sate.

La un moment dat noi am fost Dacia. Apoi Decebal şi-a tăiat gâtul. Dacii au fost duşi la Roma ca sclavi ori s-au sinucis. Femeile dace ne-au refăcut naţiunea, au mers mai departe.

Oare trăim timpuri similare? Ar trebui să ne tăiem gâtul noi, bărbaţii din Moldova?
Oricum, am rămas puţini.

În rest, să-i dea Domnul sănătate mătuşii Iulia. Ea, cu cele şase capre ale ei, e salvarea noastră, nu jeep-urile adunate pe marginea gropii în care suntem. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *