CSI / RusiaExterne

Soția unui lucrător de la Azovstal, combinatul ocupat de ruși: „Blestemații de invadatori au furat totul, acum stă altcineva la noi”

O ucraineancă ajunsă din Mariupol, prin România, în vestul Europei, povestește cum a reușit să scape familia ei, inclusiv soțul, lucrător la ultimul bastion al ucrainenilor din orașul-port. „O parte din colegi sunt încă acolo, i-am văzut pe soția și copilul unuia în pozele puse de batalionul Azov”, menționează ea.

Din poze însorite după luni încețoșate, femeia răsuflă ușurată. E în viață. E în viață și ea, e în viață și familia ei. Sunt printre norocoși, spune O, aflată acum într-o țară din vestul Europei. 

Pe rând, soțul, părinții acestuia, mama ei, fratele ei, cumnata și nepotul au reușit să plece din Mariupol. Sigur, în 3 zări, însă au plecat din orașul ajuns o ruină. „Simbolul păcii rusești”, după cum, amar, îl numesc ucrainenii și locuitorii fugiți care încotro.

Ziarul a cunoscut-o în România, unde a stat o scurtă perioadă. Acum, povestește că familia ei e împărțită în patru locuri. Ea – în Occident. Soțul e la Kiev. A reușit să plece undeva la mijlocul lui martie. „Vorbim zilnic, suntem în contact permanent”, spune ea. Cât timp era la Mariupol, lipsa semnalului îi făcea să discute extrem de rar.

Părinții lui și fratele soțului au ajuns în vestul Ucrainei. Ei au plecat imediat după soț, reușind să scape undeva la sfârșitul lunii martie.

Ultimele care au plecat au fost rudele ei. Mama, fratele, soția fratelui și copilul acestora au plecat pe 5 aprilie. „Au luat-o pe jos pe un culoar făcut către Rusia, pe unde se putea pleca”.

Asta după ce „tot apartamentul lor a fost distrus”. Femeia a trimis ziarului o poză cu apartamentul. „Acolo am crescut eu, acolo am copilărit. După cum puteți vedea, apartamentul nu mai există”.

Rușii i-au lăsat pe unii localnici să jefuiască totul

O* afirmă că apartamentul ei nu a fost distrus, însă „mai bine era distrus în același mod. Pentru că am vorbit cu vecinii și blestemații de rasiști (n.r. – nume sub care ucrainenii îi numesc pe soldații invadatori) au furat absolut totul și l-au ocupat. Acum stă altcineva acolo”, spune ea. 

Ea confirmă ceea ce unul dintre consilierii locali din Mariupol, Maxim Borodin, scrisese acum câteva zile.  Că rușii au făcut „alianțe” cu persoane din Mariupol, care n-au vrut să mai plece – ori n-au mai găsit culoare de a pleca – și le-au lăsat să jefuiască anumite apartamente și să se stabilească acolo, dacă apartamentele lor fuseseră bombardate.

„Au acceptat asta pentru pâine, ouă, o conservă și o sticlă de apă. Uneori a fost vorba de un pachet cu niște terci. S-au făcut găști din acești oameni, care verifică apartamente sub pretextul găsirii naziștilor. Și iau tot ce găsesc”, scria Borodin.

Astfel de persoane stau și în apartamentul lui O*.

„Dacă vă întrebați de unde știu, avem încă grupurile de Viber ale asociațiilor de bloc. Ei, oamenii, discută, spun ce apartamente mai sunt în picioare și care au fost distruse, care au fost jefuite și care au fost ocupate”.

Al ei a fost și jefuit, și ocupat. „Și, vă rog să mă credeți, mi se pare un roman fantastic. Nu înțeleg cum de oameni normali, ca noi, pot decide că își pot continua viața acolo. Chiar nu pricep”, continuă ea.

„Și-a sărbătorit ziua de naștere în casa părintească din Rusia”

Însă pentru unii, schema e simplă. Și spune că știe asta din mai multe surse locale. Pentru mâncare, oamenii înfometați îi ajută pe soldații ruși la jefuit. „Asta înseamnă, pentru Federația Rusă, întoarcerea la viață”.

În Federația Rusă a ajuns și familia ei. „Măcar sunt bine, sunt în siguranță, la Rostov-pe-Don. Mama are rude acolo și a putut să își sărbătorească ziua de naștere în siguranță în casa construită de părinții ei după cel de-al Doilea Război Mondial”, oftează O*.

E doar o altă frază care arată câte legături aveau oamenii din Mariupol cu Rusia. Rude, prieteni, locuri natale.

„Chiar dacă îmi dau seama că, de acum înainte, nu o să o mai pot vedea decât prin apeluri video și nu personal, în carne și oase, e suficient pentru mine să fiu fericită”, spune ea.

Soțul a lucrat la Azovstal până pe 24 februarie

Nici pe soț nu îl va vedea prea curând. Dar și el este în siguranță, în Capitala care, pentru moment, a scăpat de o amenințare directă și de încercuirea trupelor rusești.

Soțul lui O* a lucrat la Azovstal până pe 24 februarie, data invaziei rusești. 

„Știu acel loc, așa că nu îmi dau seama ce șanse mai au cei de la batalionul Azov și civilii aflați în fabrică. Nu văd vreo speranță pentru ei”, afirmă femeia.

Pentru că sunt și civili printre oamenii ascunși acolo. „Cei care au rămas în afara orașului măcar mai pot pleca uneori. Sigur, cu riscuri uriașe, dar pot”.

Spune că în imaginile date publicității din interiorul Azovstal a văzut și rudele unui coleg „de-ai soțului meu. I-am recunoscut acolo. Soția și fiica unui coleg erau acolo, în subsol”.

„E greu să descrii durerea care apasă orașul Mariupol” – O*, refugiată din Mariupol în vestul Europei prin România.

„Oamenii sălbăticiți se bat pentru produse”

Mai departe, ea spune că orașul nu are nicio șansă să fie reconstruit în viitorul apropiat, așa cum propaganda rusă le promite locuitorilor care rămân acolo.

„Nu există electricitate, nu există apă, nu există gaz, nu există intrări sau ieșiri. Sunt necesare resurse uriașe pentru a reconstrui orașul și n-o s-o facă nimeni”, după cum spune și Max Borodin, care a scăpat printre ultimii din strânsoarea invadatorilor.

Totuși, Federația Rusă le-a spus deja locuitorilor o variantă fantasmagorică. „Că s-a câștigat deja licitația pentru reconstruirea orașului”.

Asta în timp ce oameni care „stau fără comunicații, fără legătură cu exteriorul de două luni” se bazează doar pe „firimiturile” aruncate de ruși.

La cozile pentru produsele aduse de ruși se stă și 10-12 ore, iar oamenii „sălbăticiți” s-ar lupta pentru produse și le-ar fura și altora. Cei care au copii „ar face orice” pentru alimente. 

„Mariupolul de astăzi este «lumea rusă» în toată splendoarea ei – murdară, sângeroasă și inumană. Și vrea să înghită țara noastră iubită ca o tumoră canceroasă” – Max Borodin, consilier local din Mariupol.

Din Occidentul Europei, O* îl mai citează pe Borodin pentru ultima oară. Și-i dă dreptate. 

Sursa: Libertatea.ro



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.